75. CUNOASTE-TI LIMITELE SI FA-I
PE CEI DIN JURUL TAU SA LE CUNOASCA...
Bună dimineața, dragii mei
prieteni,
Subiectul pentru astazi, pe care vreau il dezbat, este unul despre care am mai scris, dezvoltând o alta latura, un
alt aspect al limitelor.
Noi Oamenii, de multe ori,
considerăm că limitele noastre sunt fără sfârșit. In această privința, sunt
trei categorii de abordări.
Prima categorie este a celor care
se supraapreciază, fără a încerca să se confrunte cu realitățile.
A doua categorie este a celor
care au avut tăria, de a se confrunta direct cu multe aspecte ale vieții,
realizând conștient care sunt limitele in diverse situatii, capabil sa
intervină, sa acorde sprijinul la nevoie.
A treia categorie, este a
temătorilor, cei care se multumesc doar cu faptul că in anumite situații sa fie
ajutați. Trăind mereu, subjugat de temeri, frici nejustificate, fără trăirea
fireasca de a te implica, limitele se reduc treptat.
Ar mai putea fi abordată in
discuție si a patra categorie, a indolenților, a inconstientilor, care nu sunt
dispuși sa ajute la nevoie pe alții, dar cu pretenții majore când este vorba de
a fi ei ajutați.
Aceasta temă a fost si este
abordată in mai multe aspecte, pe categorii umane, bărbați, femei, copii,
bătrâni, categorii sociale diferite. Eu, voi încerca să abordez acest subiect,
in mod general, cu trimitere la diversele categorii.
Din punctul meu de vedere, al
Omului, socot ca cel mai păgubos mod de abordare este automulțumirea, lipsa
empatiei fata de cei mai vulnerabili (copii, bătrâni, oameni cu probleme de
sănătate, de viata in general), aroganța și dezinteresul.

Este firesc, foarte onorabil ca
orice om sa își cunoască rezistenta si capacitatea de acțiune, in diverse
momente, situații. Nu contest faptul ca fiecare avem capacitatea de adaptare,
de evoluție si propriul destin.
Limita noastra se afla acolo unde
ne oprim, sau unde ne compromitem darul
deplin si de unde incepem sa traim in frica.
Mereu ar trebui sa ne spunem,
privind in oglinda, cu adevărul fata in fata : " Eu sunt cel adevărat cel
din mintea si sufletul meu, sau " copia măsluita" oferita celor din
jur.
Sa nu uitam ca in principiu,
copiii sunt curajoși, netemători, neînfricați, pentru ca ei spun doar EU VREAU...
Daca noi ii înfrânam datorita fricilor, temerilor noastre, ei vor deveni
asemeni nouă. Cel mai bun test si cel mai bun exemplu este demonstrația
curajului unui adult. Făcând așa, ne testam pe noi, cei adevărați, anulând
temerile si devenim cei adevarati.
Daca te-ai amagit pe tine insuti
pana acum si simti ca nu ti-e teama, atunci te minti singur, pentru ca pur si
simplu, inca nu poti sa-ti recunosti propriile temeri.
Câteva concluzii :
1.) Sa ne respectam limita.
2.) Sa ne respectam alegerile.
3.) Sa fim sinceri cu noi insine, in legatura cu ele.
4.) Sa fim sinceri cu prietenii, in legatura cu ele.
Un om temator care accepta ca e
temator, este mult mai demn de incredere decat unul temator, care nu e constient
de teama lui. Si un barbat temator care inca se sprijina pe teama lui, traind
la limita sa si oferindu-si darul de acolo, este mai demn de incredere si mai
inspirator, decat un barbat temator care ezita si se complace in zona de
confort, nevrand nici macar sa-si simta frica de zi cu zi. Un barbat liber este
liber sa isi recunoasca temerile, fara a le ascunde si fara a se ascunde de
ele.
Tuturor barbatilor le e frica, in afara de cazul in care sunt absolut
liberi. Daca nu poti recunoaste asta, te prefaci fata de tine insuti si fata de
altii.
Prietenii tai iti vor simti frica, chiar daca tu nu o faci. Astfel, isi
vor pierde increderea in tine, stiind ca te amagesti, te minti si, prin urmare,
probabil ii minti si pe ei, constient sau inconstient. Sau poate, esti foarte
constient de temerile tale: teama de a-ti asuma riscuri, teama de esec sau
teama de reusita. Poate traiesti comod cu viata ta si te temi de schimbarea
stilului de viata, care ar putea determina o schimbare in cariera, chiar daca o
cariera noua va fi mai aproape de ceea ce vrei cu adevarat sa faci cu viata ta.
Unii barbati se tem de sentimentul de frica si de aceea nici nu se apropie de
limita lor. Aleg o meserie pe care stiu ca o pot face bine si usor si nici
macar nu se apropie de daruirea deplina a darului lor. Vietile lor sunt relativ
sigure si confortabile, dar fara viata. Le lipseste vitalitatea, profunzimea si
energia inspiratoare, care sunt semnele distinctive ale unui barbat care
traieste la limita sa. Daca esti genul acesta de barbat care ezita, munceste
poate din greu, dar nu la limita lui reala, alti barbati nu vor putea avea
incredere ca poti si vrei sa ii ajuti sa traiasca la limita lor si sa isi ofere
darul cel mai deplin. In varianta in care nu vrem sa ne schimbam atitudinea,
exista un sfat :
"Traieste cu buzele lipite
de temerile tale, sarutandu-ti temerile, nici dand inapoi, nici incalcandu-le
cu agresivitate".
In speranta ca nu am fost nici
tolerant, nici împăciuitor, nici agresiv, va multumesc tuturor pentru
prietenie, Va doresc sa va bucurați de Pace, Lumina, Liniște si Iubire necondiționată.
Va imbratisez cu mult, mult, mult
Drag si Dor. Petre.
Articol scrie de Petru Hinda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu