Educație ?... Iubire ?... Răutate ?

Dragi prieteni, bună dimineața,

Au trecut ani buni de când un eveniment "trăit de o mama" intr-un parc, intr-o groapa cu nisip, cu copii ce se jucau si părinți, care ii supravegheau. Atmosfera de vară, cu un vânt cald , un soare arzător, foșnetul frunzelor care păreau a vorbi, dând sfaturi copiilor ce se întreceau in construcții făcute din nisip. Groapa cu nisip era plina de copilași harnici si "responsabili". Nu vreau să amintesc numele protagoniștilor, ci sa ii numesc generic, "baietelul X" si

"băiețelul Y", alaturi de inca doua fetițe, care aveau doar rol de admiratoare si "consiliere" in "designer" arhitectural. Participante efectiv la lucrare, la competiție, erau cele doua mame, să le numim "mama A", a băiatului X si " mama B", a băiatului Y.

Mama A, dorind să își ajute fiul, a mers si a adus doua găletușe cu apă, umezind nisipul. Mama B, in același timp, s-a arătat revoltată, mutându-si fiul in celalalt colt al gropii cu nisip, apoi ca reproș ii spune mamei A . “Daca tu ti-ai învățat copilul să se tăvălească in nisipul umed ca animalele, eu țin la curățenia fiului meu. Un zâmbet larg al mamei A, către bunica cu cele doua nepoate, dotate cu unelte, gata pregătite sa înceapă munca. Copilul X, in vârstă de aproximativ 3-4 ani, a hotărât sa construiască șosele, viaducte, pentru a se putea "plimba" cu mașinile din dotare. A inceput sa transporte nisipul umed cu o "basculantă" de culoare albastră, realizând si apoi amenajând tuneluri, viaducte, sub privirile admirative ale mamei si a celor doua surori, împreună cu bunica lor, in timp ce mama B, cu fiul sau, băiatul Y, tot in vârstă de aproximativ 4 ani, se străduiesc sa construiască un castel cu turle, cu ziduri de apărare, cu luptători din plastic si dinozauri in miniatura. După aproximativ doua ore de truda, băiețelul X, incantat de rezultatul muncii, după felicitările mamei si îmbrățișările celor doua fetițe si a bunicii lor, a început sa își plimbe toate utilajele si mașinile, prin toata constructia. Văzând că băiețelul Y, a început să  plângă, in timp ce mama sa il certa ca s-a umplut de nisip degeaba, băiatul X, l-a invitat să vina sa se joace împreună. Supărat, acesta a luat nisip in galetusa ce o avea si foarte nervos i-a aruncat-o in fata celuilalt băiat si fetitelor, apoi aruncă găleata si fuge. Plin de nisip in pâr, pe fata si in ochi, baiatul X a început sa își strige mama, care a încercat sa rezolve situația, in liniște. Copilul se plângea de usturimea ochilor, iar mama speriata a telefonat la salvare. Pana la venirea salvării, mama B, cu o aroganta specifica parveniților, își ia "odrasla" si se îndreaptă spre mașină lor de lux, lăsând toate jucăriile in groapa cu nisip. Ca "răzbunarea" sa fie completa, mai si striga către mama A : " așa va trebuie, nesimtitilor, daca îți înveți copilul sa se tăvălească in noroi, ca porcii", in timp ce trântește portiera si pornește in "tromba".

Auzind povestea, m-am "minunat" de nivelul de educație al "celor cu bani si cu o MARE lipsa de bun simt"... După ani, vad ca numărul lor, a "aroganților înavuțiți prin smenareala" creste, scotandu-si copii ca pe

"Elzorab" in piața Victoriei, cu pancarde in mâini, pe care scria dintr-o limba ... a decadentei : "... M.IE". Asta este nivelul de expresii de educați? Proliferam "ura, aroganta", intoxicând sufletele copiilor cu expresii ce arată nivelul de incultura, de dispreț fata de oamenii corecți.  DE MULTE ORI, ma trezesc (ca prostul in târg), vorbind cu propria conștiința :

"Oameni buni, unde vrem sa ajungem ? Încotro ne îndreptam?". Un proverb romanesc spune: "cine seamănă vânt culege furtuna". Asta ne lipsește, ura, disprețul, aroganta, proliferarea răului, pana la nivelul crimei?

E vremea in care ar trebui sa ne trezim, sa reclădim respectul, acceptarea, sa cultivam Pacea, Înțelegerea, Lumina, Bunătatea, Liniștea sufletului, Iubirea necondiționată. Ma îngrozesc auzind sau citind in "media" ca tineri, minori, ataca bătrâni, jefuindu-i, violând bătrâne, ucigandu-i chiar, pentru a-si ascunde faptele. In speranță ca inca mai suntem multi Oameni cu suflet, sa ne unim, sa ii depistam si sa corectam cat se mai poate, asemenea atitudini.

Păstrând căldura sufletului, a bunului simt, a omeniei, a prieteniei, Va îmbrățișez pe toți cu dragoste, pretuire, pprietenie, cu speranta ca revenirea la normalitate nu e prea departe.

Recitesc...si atasez poezia

GLOSA de MIHAI EMINESCU

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi şi nouă toate;

Ce e rău şi ce e bine

Tu te-ntreabă şi socoate;

Nu spera şi nu ai teamă,

Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamnă, de te cheamă,

Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,

În auz ne sună multe,

Cine ţine toate minte

Şi ar sta să le asculte?...

Tu aşează-te deoparte,

Regăsindu-te pe tine,

Când cu zgomote deşarte

Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă

Recea cumpăn-a gândirii

Înspre clipa ce se schimbă

Pentru masca fericirii,

Ce din moartea ei se naşte

Şi o clipă ţine poate;

Pentru cine o cunoaşte

Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru

Tu în lume să te-nchipui:

Joace unul şi pe patru,

Totuşi tu ghici-vei chipu-i,

Şi de plânge, de se ceartă,

Tu în colţ petreci în tine

Şi-nţelegi din a lor artă

Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul

Sunt a filei două feţe,

Vede-n capăt începutul

Cine ştie să le-nveţe;

Tot ce-a fost ori o să fie

În prezent le-avem pe toate,

Dar de-a lor zădărnicie

Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace

Se supun câte există,

Şi de mii de ani încoace

Lumea-i veselă şi tristă;

Alte măşti, aceeaşi piesă,

Alte guri, aceeaşi gamă,

Amăgit atât de-adese

Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii

La izbândă făcând punte,

Te-or întrece nătărăii,

De ai fi cu stea în frunte;

Teamă n-ai, cata-vor iarăşi

Între dânşii să se plece,

Nu te prinde lor tovarăş:

Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,

Lumea-ntinde lucii mreje;

Ca să schimbe-actorii-n scenă,

Te momeşte în vârteje;

Tu pe-alături te strecoară,

Nu băga nici chiar de seamă,

Din cărarea ta afară

De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,

De hulesc, să taci din gură;

Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,

Dacă ştii a lor măsură;

Zică toţi ce vor să zică,

Treacă-n lume cine-o trece;

Ca să nu-ndrăgeşti nimică,

Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,

De te-ndeamnă, de te cheamă;

Ce e val, ca valul trece,

Nu spera şi nu ai teamă;

Te întreabă şi socoate

Ce e rău şi ce e bine;

Toate-s vechi şi nouă toate:

Vreme trece, vreme vine.

Mereu același " vechi si nou" prieten, ... Petre

Articol scris de Petru Hinda

Despre EMINESCU...

Buna dimineata, nu pot trece de aceasta zi, fara sa imi amintesc de Mihai Eminescu. De cand am invatat la scoala primele versuri si pana acum, am sarbatorit aceasta zi citind din poeziile ce ni le-a lasat mostenire. Nu ma intrebati de ce? Este o zi in care vreau sau nu mainile mele aouca un volum cu poezii si inima mea vibreaza citind versuri. Zambiti? Va rog sa o faceti... Eu continui sa fac ce simt.
Mai jos va pun cateva filme, despre EMINESCU. Va las in compania acestora .

Va multmesc, Alexandra Hinda

 sursa:
https://www.youtube.com/watch?v=JpKUJV91zJs
https://www.youtube.com/watch?v=TFWHluiA0lI
https://www.youtube.com/watch?v=LdgubmOc_d4

METODE SIMPLE PENTRU ELIMINAREA STRESULUI -30-

30. MERGI PRIN PLOAIE...

Bună dimineața,  prieteni dragi,

Nu cu mult timp in urmă, vorbeam despre necesitatea de a fi pregătiți de ploaie. 

Astăzi, vorbim despre ploaie, ca o necesitate. De multe ori, in zilele secetoase ale primăverilor, deschidem geamurile si ne lăsăm biciuiți de aerul mai rece si umed, dar cu parfumul inegalabil al frumosului, al trezirii la viață a naturii. 

Amestecul ciudat al îngemănării stropilor de ploaie cu albul fulgilor de nea, a frigului, cu razele blânde ale soarelui, chipul oamenilor, crispat de indelungata vreme rece din iarna, cu zâmbetele blandelor raze de soare, ce ne mângâie obrajii roșii ca bujorul, ciupiți de vântul rece si încă aspru al iernii. 

Îngemănarea intre alb si roșu, ne aduce aminte de sărbătoarea începutului de primăvara. Cu simbolul mărțișorului in piept, trecem prin   încercările   Zilelor Babelor, ca sa ne bucuram de revenirea vremii frumoase. 

Zumzetul albinelor trezite de căldură, ne dă speranță... E vremea când ploaia, alternează cu vremea bună, vremea rece cu vremea frumoasa, dar caldura sufletului si dorinta de viata , de noi bucurii, împliniri si realizari, crește mereu. 

Parfumul florilor din ce mai multe, răspândește iubire, parcă înseninând vremea, înmulțind razele de soare si vara se apropie repede de noi. Cât de frumos, cat de multă bucurie adun in suflet de cate ori îmi aduc aminte de copilarie, de frumoasele amintiri din copilărie a lui Ion Creangă, cu frumoasele scrieri ...  " Iesi, copile cu parul balai, afara si rade la soare, doar s-a indrepta vremea. Si vremea se indrepta dupa rasul meu..." . 

Frumoasa copilărie, plina de zâmbete, de bucurie, de inocență, de farmecul soarelui din priviri, supărarile de o zi, răscumpărate cu un zâmbet, o îmbrățișare, o bomboană...  Sa privim cu mintea vârstei noastre, dar neuitand trăirile copilăriei, ale tinereții. Când ploile de vară, cu ropotul stropilor mari si repezi răvășesc si răspândesc parfumurile florilor, fiorii iubirii. 

Stăm si ascultând ploaia, retrăim clipele frumoase ale tinereții, când plini de sentimente nu mai eram speriați de ploaie, ba mai mult eram încântați când mergeam îmbrățișați sub o singură umbrelă, fără să mai simțim  umezeala. 

Oricum, lacrimile ploii ne purifică sufletele, ne spală tot corpul, eliminând si scăpându-ne de păcate, de greșelile făcute, cu voie sau fără voie, pe lângă rugăciunile înălțate către cer, către Dumnezeu. Știm, cum se spune, că intotdeauna după ploaie si vreme rea, vine soarele... E minunat când razele soarelui din ce in ce mai multe, alungă ploile, florile râd, iarba verde ne readuce speranța, ca totul este o curgere lină sau mai agitată a vietii, dar înfrângerea bucuriilor, a dorințelor, a realizărilor, nu se profilează in viitor.

Pline de farmec sunt si ploile toamnei, in frunzișul multicolor al copacilor,  in multitudinea de produse, legume, fructe, multicolore si cu arome multiple. 

Ușor, ușor, parcă intr-o nespusă așteptare, ne dorim ca stropii de ploaie sa se transforme in fulgi de zăpadă argintie, ca tâmplele noastre ingandurate , dar cu bucuria de a retrai sărbătorile de iarna cu aromele din bucataria  si casa copilariei, inconfundabilul miros al bunătăților si a cetinei de brad arsă in sobe sau șemineu, cu amintiri, cu frumusețea zilelor acum trăite, cu gândurile viitorului, in definire si definitivare.

Dragilor, prietenii sufletului meu, să nu ne lăsam descumpăniți de lacrimi sau stropii de ploaie, pentru că toate trebuie să facă parte din viață, sa ne bucure, sa ne împlinească si sa ne definească personalitățile...

Vă doresc zile pline de Liniște si Pace sufletească, Lumină si Iubire necondiționată.

Va imbratisez cu mult drag, prietenie si prețuire... Petre.

Si pentru că Mihai Eminescu, a văzut ploaia in felul lui, adaug o minunată asociere intre ploaie si iubire, a marelui nostru poet.

Şi era ploaie cu senin

Şi era ploaie cu senin

Senin cu ploaie,

Salcâmii ramurile-nclin

Şi le îndoaie.

Acuma toţi ei înfloresc

De primăvară

Ş-un dulce miros răspândesc

În dalba sară.

Un mândru soare scânteind

Pe bolta-albastră

El bate ploaia şiroind

Pe-a ta fereastră.

Şi-n haină albă tu apari

Cu pasuri line

Şi numai ochii tăi cei mari

Privesc la mine.

Atât de dulce şi de plin

C-aşa văpaie

Ah, era ploaie cu senin

Senin cu ploaie.

Mihai Eminescu

Citiți mai multe pe Blog-ul de mai jos :

http://hinda-brothers.blogspot.ro/

Articol scris de PetruHinda