Drumul
spre fericire presupune trei secrete: hotărâre, efort şi timp.” — Dalai Lama
Bună dimineața, prieteni dragi,
Fiecare clipa, fiecare moment,
fiecare răsărit de soare, fiecare ploaie puternica, asemeni pomilor, florilor
ce își revarsă frumusețea si parfumul in
sufletele noastre. Totul este viață, totul este fericire.
Ca unul care am
cautat adevarurile in cuvintele pline de duh, ale oamenilor cu înțelepciune si
dăruire, am găsit si aceasta minunata
explicație a lui Dalai Lama, care a si dat titlu temei de azi. Fiecare cuvânt are
profunzime, are un adevăr:
"Drumul spre fericire presupune trei secrete:
hotărâre, efort şi timp”.
Daca noi toți căutăm fericirea,
trebuie sa privim si sa intelegem corect faptul ca fericirea nu este "frumoasa din vis", ci un lant, dintr-un material prețios, "viata", pe care adăugam in timp clipele frumoase trăite, savurate cu
nesat. Voi încerca sa arat, așa cum am
înțeles si pot sa explic, parcursul fiecăruia din noi. Așa cum spunem ca "la început a fost cuvântul", putem începe "construcția fericirii". Totul pornește de la cuvânt. Părinții noștri, s-au cunoscut schimbând
un cuvânt, o vorba frumoasa, un gest, o mangaiere a sufletului si in timp au
întins o prima parte a firului vieții. Așa a apărut "hotărârea" de a
începe sa realizeze un șirag plin de nestemate, de clipe frumoase înșirate una
după alta. Prima hotărâre, este si piatra prețioasă, căsătoria, întocmirea unui
cuplu, a unei familii, cu toate celelalte nestemate ce vor fi înșiruite in timp, pe lanțul vieții. Viața in doi, nu trebuie tratata ca un tablou frumos, dar fara
suflet. Greul nu ne ocolește si cere eforturi multe, fizice, psihice, morale dar, fiecare adăugat pe lanțul vietii, creste valoarea sa. De multe ori,
neintelegand ca după fiecare adăugare, e necesar sa facem un nod, ca totul sa
rămână ca o amintire de neuitat, când lanțul se rupe, totul se destrama,
împrăștiind totul, aruncând efortul făcut pentru a le aduna, pe apa
"sambetei"... De multe ori,
superficialitatea intr-o relație,
dorința unei parti, de multe ori partea masculina, vrea sa se impună, sa
fie seful "tribului". De ce sa nu facem "eforturi" pentru a stabili o egalitate in toate, in drepturi, in aprecieri, in
contribuții aduse la desăvârșirea construcției, a familiei. Ce satisfacție
poate fi atunci, când unul se crede superior? Daca ne consideram așa, in timp ce
viața dovedește prin fapte, josnicul nivel moral si atunci cele doua proverbe
nu mai merg "mana in mana". Ma refer la "prostul daca nu-i
fudul, parca nu e prost destul" si la
celalalt al bunului simț, "cel mai inteligent cedează" . Pana
când? Cat se poate suporta? O familie este o unire liber acceptata si care da
drepturi egale in toate, nu la "orgolii in scopuri private,
personale". Procedând așa, totul se erodează si ajungem la cel de-al
treilea secret al fericirii, "timpul ". Timpul este neiertător cu noi toți si cu
fiecare zi in plus, "șubrezim" si relația, dar scurtam si timpul...
Ce ne rămâne oare? Transformând sufletul sau sufletele, când au apărut si copii, in "șvaițer" , a celor de lângă
noi, "impaunandu-ne" nejustificat, fara va gândi ca vârsta nu ne iarta si nu ne tolereaza nici
faptele, nici atitudinile, iar vârsta
înaintată ne răpește cate puțin din toate. Atitudinile neglijente in viață ne
costa. Sa nu uitam o zicala veche, "mostenita" de la inaintasi, plina
de adevăr, de luciditate, care nerespectata in timp, generează neîmpliniri,
regrete tardive. Alexandre Dumas spune: "Nu exista nici fericire, nici
nenorocire pe lume; exista doar compararea unei stari cu cealalta si atata tot.
Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai
mare fericire". La fel de frumos spune si Aexander Chalmers: "Componentele fundamentale ale fericirii sunt sa faci ceva, sa iubesti pe cineva
si sa speri la ceva". Realizam ca fericirea nu este determinata de nivelul
de prosperitate, ci de căldura relatiei dintre inimi si de modul in care
percepem lumea. Fiecare dintre noi devine fericit, când decide sa fie fericit si
nimeni nu ne pune sau nu ne poate pune piedici. Ambele atitudini sunt in
puterea noastra. Putem impartasi suferințele oamenilor, dar nu si placerile lor.
Toate acestea sunt câteva idei pe care eu le consider suficiente pentru ca
viața sa meargă frumos înainte.
Îndrăznesc sa spun ca cei peste 66 de ani de
viață si 51 de ani de când merg de mana cu aceeași femeie, care îmi este
partenera de viață de 44 de ani, in liniște si in înțelegere, intr-o familie cu
idei si trăiri sănătoase.
Va îmbrățișez cu toată prețuirea
si prietenia, cu dragoste si mult dor. Îmi lipsesc întâlnirile, hranindu-ma cu amintirile ... Va doresc tuturor ca viața, așa cum îmi doresc si eu, si o
doresc tuturor celor dragi, sa fie "flancata" de atmosfera plina de Pace,
Lumină, Liniște in suflet, Iubire necondiționată și împliniri majore, la cel
mai înalt nivel.
Același vechi si mereu, cu
strădania de a nu șovăi niciodată in prietenie, Petre.
