Drumul spre fericire presupune trei secrete: hotărâre, efort şi timp.” — Dalai Lama

Bună dimineața, prieteni dragi,

Fiecare clipa, fiecare moment, fiecare răsărit de soare, fiecare ploaie puternica, asemeni pomilor, florilor ce își revarsă frumusețea si parfumul in sufletele noastre. Totul este viață, totul este fericire. 

Ca unul care am cautat adevarurile in cuvintele pline de duh, ale oamenilor cu înțelepciune si dăruire,  am găsit si aceasta minunata explicație a lui Dalai Lama, care a si dat titlu temei de azi. Fiecare cuvânt are profunzime, are un adevăr:

"Drumul spre fericire presupune trei secrete: hotărâre, efort şi timp”.

Daca noi toți căutăm fericirea, trebuie sa privim si sa intelegem corect faptul ca fericirea nu este "frumoasa din vis", ci un lant, dintr-un material prețios, "viata", pe care adăugam in timp clipele frumoase trăite, savurate cu nesat. Voi încerca sa arat, așa cum am înțeles si pot sa explic, parcursul fiecăruia din noi. Așa cum spunem ca "la început a fost cuvântul", putem începe "construcția fericirii". Totul pornește de la cuvânt. Părinții noștri, s-au cunoscut schimbând un cuvânt, o vorba frumoasa, un gest, o mangaiere a sufletului si in timp au întins o prima parte a firului vieții. Așa a apărut "hotărârea" de a începe sa realizeze un șirag plin de nestemate, de clipe frumoase înșirate una după alta. Prima hotărâre, este si piatra prețioasă, căsătoria, întocmirea unui cuplu, a unei familii, cu toate celelalte nestemate ce vor fi înșiruite in timp, pe lanțul vieții. Viața in doi, nu trebuie tratata ca un tablou frumos, dar fara suflet. Greul nu ne ocolește si cere eforturi multe, fizice, psihice, morale dar, fiecare adăugat pe lanțul vietii, creste valoarea sa. De multe ori, neintelegand ca după fiecare adăugare, e necesar sa facem un nod, ca totul sa rămână ca o amintire de neuitat, când lanțul se rupe, totul se destrama, împrăștiind totul, aruncând efortul făcut pentru a le aduna, pe apa "sambetei"...  De multe ori, superficialitatea intr-o relație,  dorința unei parti, de multe ori partea masculina, vrea sa se impună, sa fie seful "tribului". De ce sa nu facem "eforturi" pentru a stabili o egalitate in toate, in drepturi, in aprecieri, in contribuții aduse la desăvârșirea construcției, a familiei. Ce satisfacție poate fi atunci, când unul se crede superior? Daca ne consideram așa, in timp ce viața dovedește prin fapte, josnicul nivel moral si atunci cele doua proverbe nu mai merg "mana in mana". Ma refer la "prostul daca nu-i fudul, parca nu e prost destul" si la  celalalt al bunului simț, "cel mai inteligent cedează" . Pana când? Cat se poate suporta? O familie este o unire liber acceptata si care da drepturi egale in toate, nu la "orgolii in scopuri private, personale". Procedând așa, totul se erodează si ajungem la cel de-al treilea secret al fericirii, "timpul ".  Timpul este neiertător cu noi toți si cu fiecare zi in plus, "șubrezim" si relația, dar scurtam si timpul... Ce ne rămâne oare? Transformând sufletul sau sufletele, când au apărut si copii,  in "șvaițer" , a celor de lângă noi, "impaunandu-ne" nejustificat, fara va gândi ca  vârsta nu ne iarta si nu ne tolereaza nici faptele, nici atitudinile, iar  vârsta înaintată ne răpește cate puțin din toate. Atitudinile neglijente in viață ne costa. Sa nu uitam o zicala veche, "mostenita" de la inaintasi, plina de adevăr, de luciditate, care nerespectata in timp, generează neîmpliniri, regrete tardive. Alexandre Dumas spune: "Nu exista nici fericire, nici nenorocire pe lume; exista doar compararea unei stari cu cealalta si atata tot. Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire". La fel de frumos spune si Aexander Chalmers: "Componentele fundamentale ale fericirii sunt sa faci ceva, sa iubesti pe cineva si sa speri la ceva". Realizam ca fericirea nu este determinata de nivelul de prosperitate, ci de căldura relatiei dintre inimi si de modul in care percepem lumea. Fiecare dintre noi devine fericit, când decide sa fie fericit si nimeni nu ne pune sau nu ne poate pune piedici. Ambele atitudini sunt in puterea noastra. Putem impartasi suferințele oamenilor, dar nu si placerile lor. Toate acestea sunt câteva idei pe care eu le consider suficiente pentru ca viața sa meargă frumos înainte. 

Îndrăznesc sa spun ca cei peste 66 de ani de viață si 51 de ani de când merg de mana cu aceeași femeie, care îmi este partenera de viață de 44 de ani, in liniște si in înțelegere, intr-o familie cu idei si trăiri sănătoase.

Va îmbrățișez cu toată prețuirea si prietenia, cu dragoste si mult dor. Îmi lipsesc întâlnirile, hranindu-ma cu amintirile ... Va doresc tuturor ca viața, așa cum îmi doresc si eu, si o doresc tuturor celor dragi, sa fie "flancata" de atmosfera plina de Pace, Lumină, Liniște in suflet, Iubire necondiționată și împliniri majore, la cel mai înalt nivel.

Același vechi si mereu, cu strădania de a nu șovăi niciodată in prietenie, Petre.