Atunci când simţim dragoste şi bunătate faţă de cei din jurul nostru, nu doar că-i facem pe alţii să simtă acest lucru, dar ne ajută si pe noi să ne dezvoltăm iubirea şi pacea interioară.

Bună dimineața, prieteni dragi,

Perioada vacantelor, perioada refacerii energetice, îmbunătățirea sistemului imunitar, dar si cel relațional. Am absentat puțin din peisaj, încercând sa însoțesc nepoțica noastră împreună si cu bunica ei, sa se bucure de zile minunate in vacanta. 

Totdeauna dragostea se manifesta permanent, dar mai ales vara, când farmecul vieții creste fara piedici. 

Am ales acest titlu care mi s-a părut deosebit si il mai amintesc o data, pentru a putea sa analizam toți fiecare cuvant: 

"Atunci când simţim dragoste şi bunătate faţă de cei din jurul nostru, nu doar că-i facem pe alţii să simtă acest lucru, dar ne ajută si pe noi să ne dezvoltăm iubirea şi pacea interioară".

Aceasta este marea încercare in dezvoltarea spirituala, a împăcării cu noi insine... De fiecare data, judecam si analizam bucurandu-ne de rezultatele obținute dar, corect este sa analizam succesul obținut, 

"Judecă succesul tău prin ceea ce trebuie să renunţi ca să poţi obţine". 

Așa cum știm, nu trebuie sa ne agitam, sa intram in panica, ci trebuie sa analizam in profunzime totul si sa respectam următorul principiu sănătos: 

"Dacă problema poate fi rezolvată, nu trebuie să-ţi faci griji. Dacă problema nu poate fi rezolvată, nu are sens să-ţi faci griji ". 

De multe ori, in decursul vietii, avem reacții mai bune, mai rele, sa neglijam o problema esențială, sa uitam ca gelozia nu este element ce face parte, așa cum se spune, din iubire. Iubirea este un sentiment curat, liber consimțit, liber acceptat de cele două părți ale unui cuplu, bărbat si femeie, pentru ca 

"Iubirea este adevărata, atunci când implica absența judecății, de orice fel". 

Nemulțumirile vietii sunt frecvente, dar de multe ori, trebuie sa înțelegem ca uneori o neîmplinire poate fi in avantajul nostru, așa cum spune Dalai Lama, un personaj foarte profund in tot ceea ce spune, ca exemplu: 

"Adu-ți aminte că uneori, să nu primești ceea ce îți dorești poate fi un mare noroc". 

Cu speranța ca am reușit sa fiu cat mai explicit, ca am reușit sa ma fac înțeles, încerc sa închei tema abordata, in același mod , dorind ca toți sa ne bucuram de Pace, Lumina, Liniște sufletească si atât de necesara Iubirea necondiționată, fara judecăți prin acuze aduse in cuplu.

Va îmbrățișez cu toată dragostea, prețuirea, respectul, prietenia si nelipsitul dor.  Mereu același vechi si constant prieten, Petru Hinda

Cine iubeste bine, pedepseste bine.

Bună dimineața, prieteni dragi,

Vara și-a intrat total in drepturi. Temperaturile cresc din ce in ce mai mult, ajungând uneori sa devină supărătoare. Sigur zâmbiți ca vorbesc așa. De ce? Nu e greu de explicat asemănarea intre viață, iubire, dragoste si anotimpuri.

In orele de meditație, atunci când trec prin toate "clipele trăite sau pierdute in timp", realizez asemănarea de care vorbeam. Atunci când vreau sa scriu si sigur si voi trăiți, simțiți la fel, e ca intr-un malaxor al amintirilor, al gândurilor, al trăirilor.  

Tema pe care ma străduiesc sa o dezvolt astăzi, e după gândirea mea, complexa, dar nu stiu daca voi reuși sa o transpun intr-o forma completa. 

Cat suntem tineri, amintirile sunt doar "intâmplările de ieri",  cand, de multe ori se "abuzează ", povestind in stânga, in dreapta fiecare gest al unei persoane ce a reușit sa ne "împăroșeze", așa cum primele raze de soare ale primăverii reusesc la fel. 

Apoi, apar primii "fluturi in stomac", visele frumoase, nopți întregi de frământări, ca si capricioasele zile cu vânt, cu soare, cu ninsoare sau ploi... 

Așa e începutul primăverii, așa e si începutul vieții, pe care nu o tratam decât in "gluma", de aceea se si spune in înțelepciunea populara (in proverbe) ca "Cei care se iubesc se tachineaza". 

Așa sunt începuturile, firave, pline de gingășie, de glume, atunci totul ni se pare fara egal, dar si fara sfârșit, pana când relația începe sa "șchiopăteze"... In iubire, in dragoste, ca despre ea vorbim, este nevoie de doi, de doua suflete îngemănate, care e drept se găsesc mai rar de la prima întâlnire. Pentru ca am avut si am  șansa sa adun in "spate" multa experienta, trăiri de tot felul, de la cele superficiale ca adierile ușoare de vânt in diminețile frumoase de vara, pana la trăiri "sufocante" ca  arșița verii, de la firavele si subtilele atingeri, pana la "dureri de multe ori insuportabile", aparent, e drept, timp in care am înțeles ca  viața fara iubire, fara dragoste e ca anii fara vara, fara mângâierile blânde ale soarelui cu primele raze ale diminetilor. 

Totuși sunt tot felul de reacții nepermise din punctul meu de vedere, de genul "iubeste-ma ca sa te iubesc!".  Iubirea, dragostea, nu înseamnă comerț, sentimentele nu sunt negociate, nu trebuie sa fie impuse... Urmarea acestor atitudini se vede, se regăsește in atitudinile celor care se "cred stăpânii iubirii absolute", ajungandu-se la comportamente deviante, pana la crima uneori. Aceste atitudini ale "frustraților", sunt inadmisibile, dar ma întreb de ce atitudinile de acest fel nu sunt sancționate crunt, fara "toleranta", fără șovăire. Nu trebuie sa acceptam nimic, sa "permitem" prin ignoranta, violuri indiferent de varsta sau sex, violente, crime... Ce ne dorim de fapt, "o iubire criminală?". O altă "zicere", de fapt un alt proverb spune: "Lasa-te iubit si degeaba, dar urat numai cu plata ". Ideea, ca si substratul conținut, ne confirma si ne avertizează ca iubirea este liber acceptată, atât timp cat si cealaltă jumătate face la fel. Când in iubire se "lucreaza cu jumătăți de măsură", când ura, gelozia, ignoranta, marlania își face loc in iubire, in dragoste, "răsplata" trebuie sa fie foarte crunta, ajungând conștient la ruperea relației. 

Doar pierderea, trezește pe unii, umplând sufletul pana atunci plin de îngâmfare, cu regrete ce ar trebui sa devina ireversibile. De aceea am folosit ca titlu pentru tema de azi, fraza: "Cine iubeste bine, pedepseste bine". Nu exista pedeapsa mai grea decât sa îți arați cu demnitate si faptul ca nu faci "troc" cu sentimentele tale. 

Am "întâlnit" la TV, la "lectii de viata" si barbati neobrăzați care își indemna jumătatea sa facă sex cu alții. Unde începe iubirea si unde se termina mizeria morala, in loc sa încheie amiabil relatia, acceptând incompatibilitățile. Sentimentul iubirii, al dragostei, il mai găsim la generațiile cu mai multă stabilitate emoțională si din ce in ce mai rar la tineretul "frumos si liber", care mereu confundă in mare parte, libertatea cu libertinajul. Ca sa consolideze si mai mult sentimentul iubirii, al dragostei, in popor se spune dintr-un mod minunat: "Cu cel pe care-l iubesti cu adevarat poti sa traversezi si marea fara vapor ".

Oricât de anevoios, de greu ar fi drumul intr-o relație sincera, este plin de farmec. Sa ne străduim sa consolidam sentimentele fara egal ale iubirii, ale dragostei si sufletul nostru poate vibra frumos, melodios ca si strunele harpelor. Va îmbrățișez cu toată dragostea, pretuirea, prietenia căutând neincetat, peste tot Pacea, Lumina, Liniștea sufletească, Iubirea necondiționată, fara impuneri, fara restricții.

Raman mereu acelas prieten, vechi, cu gândire si sentimente curate, completate de dorul nostru romanesc. Cu mult drag, Petru Hinda.

METODE SIMPLE PENTRU ELIMINAREA STRESULUI-87-

87. RECUNOASTE IMPORTANTA IUBIRII NECONDITIONATE...

Bună dimineața, prieteni dragi,

La fel cum ne bucurăm de răsăritul soarelui, așa ne bucurăm când fiorul iubirii ne atinge. Când ni se înfierbântă sufletul, ni se accelerează pulsul si simțim că totul renaște in noi. 

E bine, e frumos sa simțim așa, dar ma întreb, știm sa dăruim la fel ?  In zilele noastre, tinerii înțeleg ca iubirea este doar intre parteneri... 

Oare, nu ne amintim sau mai rău, nu vrem sa ne mai amintim îmbrățișările, mângâierile, vorbele calde ale bunicilor, rudelor părinților, fără a condiționa răspunsuri la fel.  Iubirea este mai mult decât relația cu un partener, când ea este altfel : sa iubim natura, viața sub orice formă ar fi, dreptatea si adevărul. A trai in "intelegere" subjugați de teamă, de minciună, de amenințări repetate, înnămolind sufletul, este aproape de acceptarea sinuciderii mentale si a sufletului. Asta se numește iubire, dăruire ?

Nu ! Asta se numește altfel. Mi-e greu sa spun pentru a nu accentua durerile celor care si așa sunt in suferință.

Părintele Pantelimon de la mânăstirea Oașa, a spus:“Dăruirea de sine e un gest voluntar, nu este o dependență față de celălalt, nu e sclavie. Nu ți se cere s-o faci. Prin dăruire nu mă anulez, ci mă regăsesc pe mine și mă îmbogățesc cu felul celuilalt de a fi. Prin posedare, mă anulez. Unora le convine să se lase stăpâniți de alții. E cazul multor femei de azi, care ajung să se înrobească. Le bat bărbații, sunt chinuite, dar le e frică să-și asume un drum, de dragul siguranței. Au parte de o suferință absurdă, care nici măcar nu e mântuitoare. E o formă de lene. Refuză responsabilitatea propriilor decizii și atunci preferă doar să execute. Dar așa nu vor evolua niciodată.”

Se pune întrebarea :  “Ce e mai bine: să iubești sau să fii iubit?”

Daca, stăm "strâmb", ca să judecăm drept, trebuie sa recunoaștem, nu realizăm că trăim cu adevărat daca nu iubim. Iubind, automat simțim nevoia  de a fi iubiti. Iubirea este una din nevoile primordiale chiar de la naștere sau chiar înainte. Mângâierile, vorbele pline de blândețe, de căldură, de iubire, ne crează senzația de bine, de echilibru, de stabilitate.

Ce facem atunci când…iubim o persoană care nu ne iubește și suntem iubiți de o persoană pe care nu o iubim, stăm şi o iubim, stăm și ne complacem, desi nu o iubim ? Masochism!?

Iubirea trebuie sa o vedem in multe, nu numai in partener ci in  oameni, in general, sa iubim tot ce ne inconjoara si ne da senzatia de bine...  Dar, trebuie știut ca iubirea nu mai are valoare dacă nu este arătată, simțită, trăită, experimentată. Iar ca să iubești este obligatoriu să existe și cealaltă parte, jumătate în această ecuație…ca să ai cui să-i transmiți, pentru că iubirea cere două părți, ce compun întregul acestui sentiment, indiferent ce reprezintă aceste două componente. Pot fi omul și Dumnezeu, animalul și puiul său, copilul și mama sa, femeia și bărbatul…Cine crede în iubire fără un schimb, oricât de mic ar fi el, trăiește încă utopic, se îmbată cu apă rece…Cine crede în posibilitatea de a înlocui traiul fără iubirea condiționată, cu unul în care Binele Suprem născut din dragostea fără așteptări îi va deschide ușa către Fericire, este un trist, care-și neagă nevoia de apartenență la cuplu și la împlinire! Iubirea există ! Ea este cea care leagă relatiile. Cel mai simplu exemplu de iubire „schimb pe schimb” este cea dintre mamă și copilul său! Plânsul copilului, unealtă brută de manipulare, aduce atenția mamei, o subtilă formă de a cere iubire. Mama acordă atenția cuvenită plângăciosului, doar pentru că acesta i-a semnalizat că îi lipsește ceva… sau și pentru că ea, la rândul său, are nevoie să dea? Primește ceva la schimb? Eu spun că da! Zâmbetul micutului care acum tace, poate gângurește… este un scump, când îți arată dințișorii…dințișorii ce îi provoacă durere și temperatură și astfel plâns… plâns încetat la îmbrățișarea mamei sau a biberonului cu lapte cald, ținut de mâna mamei…Care este schimbul real în această legătură, de iubire nativă, de la sine?

 Atunci cand copilul a primit atenția mamei, reîntoarcerea la sânul matern protectiv, calmare, relaxare, deci siguranța că aparține,.. că este acolo de unde a ieșit pe lume! Mama și-a dovedit sieşi încă o dată, abilitățile parentale, arta de a proteja copilul şi modul de a manifesta dragostea. Nu-i mai aude plânsul, deci el este bine și implicit și ea este bine.  În spatele acestor schimburi materiale și emoționale stă ascuns principiul simplu al placerii și satisfacerea acestuia. Toată iubirea noastră, denumită și redenumită, definită și redefinită, pornește de la principiul plăcerii și se oprește la satisfacerea lui. Manifestarea iubirii are loc până la obținerea plăcerii , sub forma constientă sau inconștientă, prin descărcare. Apoi tacere ! Repetari ciclice, creșterea tensiunii, apoi,... descărcare! Și dacă suntem și conștienti de acest act al iubirii în cadrul căruia am transferat și n-am rămas cu inima goala, va fi cu adevărat multumire, satisfactie. Simplul fapt că uneori simțim nevoia de a face bine, oferim fara a gandi, un schimb. Viata ne rasplateste binele, in cele msi intunecate clipe. Mai putem spune chiar in gând, cine de cine s-a folosit în acest tip de iubire?  Toate acestea ne dovedesc direct sau indirect, ca nu trebuie sa ne amăgim sau sa ne îmbătam cu apă rece! Nu trebuie sa ne mai ascundem în spatele conceptelor, atât de des vehiculate, despre iubire fără condiționare, ascunzindu-ne în noi, de noi…și e păcat…e păcat să nu simţim, să nu ne descarcam,  să nu împărtăsim, să nu oferim, să nu primesti cand viata ne ofera  un bonus, ….cramponându-ne în necondiţionarea care, până la urmă, condiţionează!!!

Toate aceste schimburi de energii, de iubire, de ajutorarea cuiva in clipe grele, undeva , sunt contorizate. Si răspunsul vine la momentul potrivit, sub forma cea mai potrivită, cea mai neașteptată, dar care îți va aduce satisfactia  si mulțumirea sufletului.

Cate nu se pot spune despre această temă, dar timpul si spațiul ne limitează la a scrie si ne descătușează la discuțiile directe, sau mai modern spus, " face to face ". Socotind că "semințele" acestui gen de comportament fiind aruncate, pot să închid cortina sufletului, lăsând spatiu pentru o analiza profundă a fiecăruia.

Va imbratisez cu toată dragostea, pretuirea , prietenia, cu drag si dor, dorind sa descoperiți si sa  clădiți,  folosind Pacea, Lumina, Liniștea si iubirea, iar când vi se oferă, răspundeți corespunzător.

In încheiere : sa nu uitam ca Iubirea, generează iubire, bucuria este răsplătita cu bucurie, ura plătește cu ura, minciuna cu minciuna... Si ...mai mult decat atat, sa tinem minte ca iubirea, risipeste orice agent stresor din jurul nostru. 

In consecinta avem posibilitatea sa avem o viata fara stres.ONOAREA, DEMNITATEA,SUFLETUL, nu sunt obiecte de schimb dar , dăruiti-le celor ce merită sau imprumutati-le la nevoie, celor in necaz.

Cu prietenie, pretuire si respectul ce vi-l port, același... Petre.

Articol scris de Petru Hinda

Atingerea Iubirii la inceput de an

Buna seara, ma gandeam cu ce sa incep postarile din acest an? M-am gandit ca "Atingerea Iubirii" sa fie Lumina, ce ne calauzeste pasii in acest an. Pentru inceput, sa il lasam pe Marcel Iures sa ne incante cu vocea lui patrunzatoare si cuvintele (Corinteni 13:1) care descatuseaza forte nebanuite.

LA MULTI ANI si celor ce isi sarbatoresc ziua numelui, dar si fratelui meu, Petre, nascut in aceasta zi.

Va multumesc si va doresc un an plin de sanatate, spor si abundenta, in toate lucrurile bune pentru voi.
Alexandra Hinda




sursa:https://www.youtube.com/watch?v=mgywCSWKWTM&feature=share&app=desktop