87. RECUNOASTE IMPORTANTA IUBIRII
NECONDITIONATE...
Bună dimineața, prieteni dragi,
La fel cum ne bucurăm de
răsăritul soarelui, așa ne bucurăm când fiorul iubirii ne atinge. Când ni se
înfierbântă sufletul, ni se accelerează pulsul si simțim că totul renaște in noi.
E bine, e frumos sa simțim așa, dar ma întreb, știm sa dăruim la fel ? In zilele noastre, tinerii înțeleg ca iubirea
este doar intre parteneri...
Oare, nu ne amintim sau mai rău, nu vrem sa ne mai
amintim îmbrățișările, mângâierile, vorbele calde ale bunicilor, rudelor
părinților, fără a condiționa răspunsuri la fel. Iubirea este mai mult decât relația cu un
partener, când ea este altfel : sa iubim natura, viața sub orice formă ar fi,
dreptatea si adevărul. A trai in "intelegere"
subjugați de teamă, de minciună, de amenințări repetate, înnămolind sufletul,
este aproape de acceptarea sinuciderii mentale si a sufletului. Asta se numește
iubire, dăruire ?
Nu ! Asta se numește altfel. Mi-e
greu sa spun pentru a nu accentua durerile celor care si așa sunt in
suferință.
Părintele Pantelimon de la
mânăstirea Oașa, a spus: “Dăruirea de sine e un gest
voluntar, nu este o dependență față de celălalt, nu e sclavie. Nu ți se cere
s-o faci. Prin dăruire nu mă anulez, ci mă regăsesc pe mine și mă îmbogățesc cu
felul celuilalt de a fi. Prin posedare, mă anulez. Unora le convine să se lase
stăpâniți de alții. E cazul multor femei de azi, care ajung să se înrobească.
Le bat bărbații, sunt chinuite, dar le e frică să-și asume un drum, de dragul
siguranței. Au parte de o suferință absurdă, care nici măcar nu e mântuitoare.
E o formă de lene. Refuză responsabilitatea propriilor decizii și atunci
preferă doar să execute. Dar așa nu vor evolua niciodată.”
Se pune întrebarea : “Ce e mai bine: să iubești sau să fii iubit?”
Daca, stăm "strâmb", ca
să judecăm drept, trebuie sa recunoaștem, nu realizăm că trăim cu adevărat daca
nu iubim. Iubind, automat simțim nevoia
de a fi iubiti. Iubirea este una din nevoile primordiale chiar de la
naștere sau chiar înainte. Mângâierile, vorbele pline de blândețe, de căldură,
de iubire, ne crează senzația de bine, de echilibru, de stabilitate.
Ce facem atunci când…iubim o
persoană care nu ne iubește și suntem iubiți de o persoană pe care nu o iubim,
stăm şi o iubim, stăm și ne complacem, desi nu o iubim ? Masochism!?
Iubirea trebuie sa o vedem in
multe, nu numai in partener ci in
oameni, in general, sa iubim tot ce ne inconjoara si ne da senzatia de
bine... Dar, trebuie știut ca iubirea nu
mai are valoare dacă nu este arătată, simțită, trăită, experimentată. Iar ca să
iubești este obligatoriu să existe și cealaltă parte, jumătate în această
ecuație…ca să ai cui să-i transmiți, pentru că iubirea cere două părți, ce
compun întregul acestui sentiment, indiferent ce reprezintă aceste două
componente. Pot fi omul și Dumnezeu, animalul și puiul său, copilul și mama sa,
femeia și bărbatul…Cine crede în iubire fără un schimb, oricât de mic ar fi el,
trăiește încă utopic, se îmbată cu apă rece…Cine crede în posibilitatea de a
înlocui traiul fără iubirea condiționată, cu unul în care Binele Suprem născut
din dragostea fără așteptări îi va deschide ușa către Fericire, este un trist, care-și neagă nevoia de apartenență la cuplu și la împlinire! Iubirea există !
Ea este cea care leagă relatiile. Cel mai simplu exemplu de iubire „schimb pe
schimb” este cea dintre mamă și copilul său! Plânsul copilului, unealtă brută
de manipulare, aduce atenția mamei, o subtilă formă de a cere iubire. Mama
acordă atenția cuvenită plângăciosului, doar pentru că acesta i-a semnalizat că
îi lipsește ceva… sau și pentru că ea, la rândul său, are nevoie să dea?
Primește ceva la schimb? Eu spun că da! Zâmbetul micutului care acum tace,
poate gângurește… este un scump, când îți arată dințișorii…dințișorii ce îi
provoacă durere și temperatură și astfel plâns… plâns încetat la îmbrățișarea
mamei sau a biberonului cu lapte cald, ținut de mâna mamei…Care este schimbul
real în această legătură, de iubire nativă, de la sine?
Atunci cand copilul a primit atenția mamei,
reîntoarcerea la sânul matern protectiv, calmare, relaxare, deci siguranța că
aparține,.. că este acolo de unde a ieșit pe lume! Mama și-a dovedit sieşi încă o dată, abilitățile parentale, arta de a proteja copilul şi modul de a manifesta
dragostea. Nu-i mai aude plânsul, deci el este bine și implicit și ea este
bine. În spatele acestor schimburi
materiale și emoționale stă ascuns principiul simplu al placerii și
satisfacerea acestuia. Toată iubirea noastră, denumită și redenumită, definită
și redefinită, pornește de la principiul plăcerii și se oprește la satisfacerea
lui. Manifestarea iubirii are loc până la obținerea plăcerii , sub forma
constientă sau inconștientă, prin descărcare. Apoi tacere ! Repetari
ciclice, creșterea tensiunii, apoi,... descărcare! Și dacă suntem și conștienti de
acest act al iubirii în cadrul căruia am transferat și n-am rămas cu inima
goala, va fi cu adevărat multumire, satisfactie. Simplul fapt că uneori simțim
nevoia de a face bine, oferim fara a gandi, un schimb. Viata ne rasplateste
binele, in cele msi intunecate clipe. Mai putem spune chiar in gând, cine de
cine s-a folosit în acest tip de iubire?
Toate acestea ne dovedesc direct sau indirect, ca nu trebuie sa ne amăgim
sau sa ne îmbătam cu apă rece! Nu trebuie sa ne mai ascundem în spatele
conceptelor, atât de des vehiculate, despre iubire fără condiționare,
ascunzindu-ne în noi, de noi…și e păcat…e păcat să nu simţim, să nu ne
descarcam, să nu împărtăsim, să nu
oferim, să nu primesti cand viata ne ofera
un bonus, ….cramponându-ne în necondiţionarea care, până la urmă,
condiţionează!!!
Toate aceste schimburi de
energii, de iubire, de ajutorarea cuiva in clipe grele, undeva , sunt
contorizate. Si răspunsul vine la momentul potrivit, sub forma cea mai potrivită,
cea mai neașteptată, dar care îți va aduce satisfactia si mulțumirea
sufletului.
Cate nu se pot spune despre
această temă, dar timpul si spațiul ne limitează la a scrie si ne descătușează
la discuțiile directe, sau mai modern spus, " face to face ".
Socotind că "semințele" acestui
gen de comportament fiind aruncate, pot să închid cortina sufletului, lăsând
spatiu pentru o analiza profundă a fiecăruia.
Va imbratisez cu toată dragostea,
pretuirea , prietenia, cu drag si dor, dorind sa descoperiți si sa clădiți, folosind Pacea, Lumina, Liniștea si iubirea, iar când vi se oferă, răspundeți
corespunzător.
In încheiere : sa nu uitam ca
Iubirea, generează iubire, bucuria este răsplătita cu bucurie, ura plătește cu
ura, minciuna cu minciuna... Si ...mai mult decat atat, sa tinem minte ca iubirea, risipeste orice agent stresor din jurul nostru.
In consecinta avem posibilitatea sa avem o viata fara stres.ONOAREA, DEMNITATEA,SUFLETUL, nu
sunt obiecte de schimb dar , dăruiti-le celor ce merită sau imprumutati-le la
nevoie, celor in necaz.
Cu prietenie, pretuire si
respectul ce vi-l port, același... Petre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu