METODE SIMPLE PENTRU ELIMINAREA STRESULUI -77-

77. ARUNCA UN AVION DE HARTIE...

Bună dimineața, prieteni dragi,

Bună dimineața, copilărie,

Bună dimineața, dorințe, vise plimbate in nori...

Tema de azi, este un permanent prilej al amintirilor, al dorințelor, al viselor, îmbarcate in mii de avioane de hârtie, ce au decolat de pe marile " aeroporturi ale sufletelor noastre "... 

De câte ori, se întâmplă să mă trezesc in noapte, cu ochii si sufletul înlăcrimat, ...nu pot sa stiu, dar stiu exact motivele... Visez anii frumoși ai copilăriei, adolescentei, a gândurilor libere, al curajoaselor încercări, al micilor si.marilor prostișoare...

Locuind dintr-un oras micuț, cochet, cu oameni minunați, cu vise împlinite si chiar cu un aeroport, viața a inceput, pot spune așa, cu dorința de a zbura, de a fii militar, ofițer al armatei române...

Nu erau atât de multe posibilități de a ne juca, dar joaca nu ne-a lipsit, pentru că imaginația lucra, impletindu-se cu dorințele pe care le implineam in mari proporții.

Eram " spirite libere", așa cum povesteau marii noștri inaintasi: Eminescu - " fiind băiet, păduri cutreieram...", Creanga, cu Amintirile din copilărie, Coșbuc... si multi alții. Parcă ma aud si azi, strigând cu toate puterile, când vedeam trecând un avion la mai mică înălțime, împreună cu prietenii de joaca : " ... avion cu motor, ia-ma si pe mine-n zbor, să ma fac aviator ".

Crescând, văzând filme la cinematograf, ascultând povestirile despre haiduci, despre război, despre cate si mai câte, am devenit pe rând Pintea haiducul, copii cercetași din timpul războiului, Decebal, Robin Hood, Mihai Viteazul, Ștefan, Tudor Vladimirescu, muschetari, pana la faimosul Fantomas sau Contele de Monte Cristo...

Am învățat să confecționam avioane de hârtie, scriam numele pe ele, concuram sa vedem al cui zboară mai departe, e mai performant... Crescând, dorințele si pretențiile creșteau. Puneam câte o floricică, le decoram cu petale de flori, scriam tot felul de mesaje frumoase, dorinte care să ni se împlinească aruncadu-le de la geamurile clase in pauze, de pe dealuri, din copacii cei mai înalți in care ne cocoțam...

Vremea trecea, creșteam si noi si pretențiile... Scriam versuri pe hârtia din care le confecționam... Le lansam la întâmplare, neuitand sa scriem si numele " pilotului, autor al mesajului"..

Dorinte si vise in bătaia vântului. A venit vremea când confecționam parașute din batiste, bucăți de material de care agățam o floare si un biletel..., apoi mai mult, săream cu parașute confecționate de noi, din copacii înalți de pe malul răului sau lacului.  Mai reușeam, mai cădeam, ne loveam, dar nu renunțam. Spuneam la inceput, că am avut si impliniri... Da, am devenit ofițer al armatei române, iubitor de tara, de neam, de viață, de frumos. 

Astăzi, sunt tot felul de masinute, elicoptere, avioane, pana la drone...si totuși mai confecționez avioane de hârtie, zmei... Am făcut un avion de hârtie pentru a-mi  reactiva copilul din sufletul meu si l-am lansat intr-o salină, unde a fost o adevărata revelație, plutind minute in sir... Câtă frumusețe, câtă mulțumire sufletească să îmi recuperez copilăria. Am scris pe el, " Va iubesc pe toți ! Te iubesc viață ! ".   Mi-am regăsit energia anilor trecuți, dar nu pierduti, retrăind la fel de liber, înțelegând ca vârsta nu este o piedică in a trai frumos, ci doar o îmbrățișare a tinereții sufletului cu intelepciunea vârstei... Va las pe voi sa experimentati si sa imi spuneti daca "inamicul tacut si invizibil " al zilelor noastre, stresul, mai vine si aterizeaza in viata voastra.

As putea scrie, povesti, ore in sir, dar timpul tuturor este limitat, motiv pentru care vreau să închei cu sufletul plin, cu bucuria de a ști ca toți ne umplem sufletele cu energie, cu Pace, Lumina si Liniște in suflet, Iubire necondiționată fără sfârșit...

Va imbratisez cu toată dragostea, prețuirea si prietenia pe care o meritați din plin.

Cu mult, mult, mult Drag si Dor, al vostru prieten pentru totdeauna,... Petre.

Articol scris de Petru Hinda

sursa:https://www.youtube.com/watch?v=b8LGHhgHd8o