METODE SIMPLE PENTRU ELIMINAREA STRESULUI-93-

93. ŢINE APROAPE O LEGATURA EMOTIONALA CU OAMENI, LOCURI SI LUCRURI...

Bună dimineața, prieteni dragi,

Fiecare dintre noi, suntem răscoliți de emoții, de câte ori se întâmpla sa luam contact cu anii copilăriei, cu locurile in care am făcut primii pasi, oamenii ce ne-au mângâiat sufletele, iar astăzi ne lipsesc, amintirile fiind doar câteva imagini șterse, fragmente de voce... 

Totul trece, de multe ori mult prea repede. Păcat. De multe ori, când stau, in meditație, este imposibil sa nu îmi amintesc de focul făcut in vatră, cu vreascuri, cu coceni de porumb, bucăți de lemn de stejar sau fag, crăpat cu securea, prin lovituri de maestru de către bunicul, tata, bunica... Mirosul inconfundabil al focului, trosnetul vreascurilor in foc, aromele mâncărurilor gătite in oale de pământ sau tuci, ma transporta in lumea copilăriei, a amintirilor, a regretelor ca au trecut mult prea repede.  

De multe ori, când zăpada si gheața umple străzile orașelor, ma întorc in timp si revăd cum in fata fiecărei case, pe întreaga fațada de la drum, se curata totul, rămânând doar pământul curat. Ma întreb cum de se putea atunci ? Raspunsul vine cu rapiditate: atunci când îți iubești si respecți pământul, când o lacrimă ti se strecoară intre gene, când inima ti se zbate cu putere in piept, esti si simți...ca ești Om. 

Cu multa nostalgie mă întorc in timp, copil fiind, când m-am întors in locul nașterii mele, când vorbele mi se înecau in lacrimi, aducandu-mi aminte, revăzând imaginea unui copil de 5-6 ani, crescut in Caransebeș, imbracat in straie romanesti, încălțat in opinci, urcând prin zăpadă la coliba lu' Uica Pătru... O imagine de vis. 

Niciodată, nici o bucată din cea mai buna pâine, bunătățile de pe mese la cea mai mare recepție la care am participat, nu se compară cu"coleșa"( mămăliga) făcută, brânza friptă la foc si carnea friptă in "brucă"( țepușă) .

Atunci, parcă Dumnezeu a coborât si a binecuvântat oamenii si mâncarea. Niciodată nu am uitat si nu pot uita, desi nu mă uitam in oglinda, straiele, căciula din blana alba de miel cu panglică tricoloră. Cred si sunt convins, că atunci iubirea de neam mi-a intrat in suflet in ființa mea, storcandu-mi cate o lacrimă, de cate ori revăd locuri, oameni, obiceiuri... 

Chiar dacă multi au rămas doar niste nume dragi, in sufletul meu, chipurile lor, înrămate ca icoanele bisericești, ce îmi dau puterea de a iubi fără reținere, portul si graiul nostru românesc. 

Am umblat in multe locuri frumoase, cu câmpii, dealuri si munți, ape curgătoare, lacuri, construcții cu arhitectura deosebita, dar nimic parcă nu avea suflet. Când revin si revăd munții nostri , apele repezi si cristaline de munte, cu păstrăvii strălucind in soare, mămăliga mare si galbenă ca luna plină, parfumul inegalabil al frumuseților românești, printre "nodurile" din gât, spun mândru, liniștit, "am revenit acas" si voi rămâne aici, până când voi ajunge in steaua mea, care sigur o sa fie plină de flori de "Nu mă uita", de Cicoare, de galbenul spicelor de grau si roșul macilor din lanuri, arătând lumii ca românii sunt veșnici, iubitori de neam. 

Am scris aceste rânduri, așa, sub această formă si ca o mândrie personala, dar ca un respect pentru cel ce nu poate fi uitat, numele lui este pronunțat cu drag de fiecare copil, TATA, care cu 35 de ani in urma, tot in aceasta zi a Sfinților Trei Ierarhi, a plecat printre stele... 

Au trecut multi ani, dar niciodată usile sufletului nostru nu s-au închis, iubirea pazindu-le mereu, sa nu intre uitarea. 

Si viata, plina cu amintiri "balsam" pentru inima, este una din metodele de a "pune pe fuga" stresul.

Zile minunate, in Pace, Lumina, Liniște si Iubire fara sfârșit.

Va imbratisez pe toți cu toată dragostea, prețuirea si prietenia, fără a pierde nici un moment in care sa vă amintesc ca si voi sunteți, energia mea.  

Va multumesc. Cu mult, mult, mult drag si dor, același prieten al vostru si al nostru, al Românilor. Petre.

Articol scris de Petru Hinda

Si... pentru ca Tata, iubea aceasta melodie (pe mine cel mai mic dintre copii ma punea sa i-o cant, mai ales cand ii era dor de baiatul plecat departe,,,) o pun, ca un dar.... de aducere aminte...

Va multumesc, Alexandra Hinda

sursa:https://www.youtube.com/watch?v=ROeKww2N62A

GANDURI....

E TOAMNA IAR...

A venit toamna! Culorile toamnei ma trimit in fiecare an, spre meditatie si relaxare. Acum imi place sa ies in curte si sa citesc, sa ma plimb cu nepotii prin parcul Teius sau impreuna cu cainele meu Callan, primit in dar in acest an de ziua mea. Acum ascult muzica si in acordurile ei amintirile sosesc...DA!!! Viata este o combinatie inedita, facuta din timpul prezent, cu amintirile ce le-am lasat in subcontient si visele (indraznete uneori) ale viitorului. Pentru noi toti, este foarte important, ce cream Acum si Aici. Acum si Aici, pentru copii si parinti, nepoti si bunici, frati si surori, prieteni sau...simple cunostiinte, ofer un mic dar, odata cu primele zile de toamna. Este o mica povestioara dintr-o carte ce se numeste Vitamine zilnice pentru suflet unde se gasesc multe randuri ce iti face inima sa vibreze. Autorul este Humberto A. Agudelo C. Multumesc Editurii Pauline pentru minunatele randuri, multe din ele sunt adevarate surse de vindecare pentru oamenii ce-mi intra in cabinet. "IUBESTE CAT INCA ESTI IN VIATA! Doi prieteni s-au intalnit la o cafea si unul ii povesteste celuilalt, parca plangandu-se: - Mama ma suna mult si imi cere sa ma duc sa vorbesc cu ea. Eu ma duc rar si cateodata simt ca ma deranjeaza felul ei de-a fi. Stii cum sunt batranii... Povestesc aceleasi lucruri la nesfarsit. In plus, eu am mereu alte obligatii: cu serviciul, cu prietenii... - Eu, in schimb - a spus colegul sau - vorbesc mult cu mama mea. De fiecare data cand sunt trist, ma duc la ea. Cand ma simt singur, cand am o problema si am nevoie sa ma intareasca, apelez la ea si ma simt mai bine! - Mai sa fie - a raspuns celalalt. Esti mai bun ca mine! - Sa nu crezi asta, sunt la fel ca tine - a raspuns trist prietenul. Imi vizitez mama la cimitir. A murit de ceva timp, dar cat a fost langa mine, nici eu nu ma duceam sa vorbesc cu ea si gandeam la fel ca tine. Nu stii cat imi lipseste prezenta ei, cat imi e de dor si cat o caut acum, ca a plecat dintre noi... Daca iti foloseste cu ceva experienta mea, vorbeste cu mama ta azi, cat inca o mai ai! Pretuieste-i prezenta, evidentiindu-i virtutile pe care sigur le are, si incearca sa dai deoparte greselile ei care, intr-un fel sau altul, fac parte din propria-i fiinta. Nu astepta sa ajunga la cimitir! Acolo, reflectand, te va durea pana in strafundul sufletului, pentru ca vei intelege ca niciodata nu vei mai putea face ceea ce ai lasat pe mai tarziu. Va fi un gol pe care nu vei putea niciodata sa-l umpli. Nu lasa sa ti se intample ceea ce mi s-a intamplat mie! In masina, se gandea la cuvintele prietenului sau. Cand a ajuns la birou, i-a spus secretarei sale: fa-mi legatura, te rog, cu mama mea! Nu voi raspunde la alte apeluri si modifica-mi agenda, pentru ca e foarte posibil sa-i dedic ei ziua de azi. Crezi ca asta este valabil numai pentru parinti? Din pacate, nu! Intotdeauna subapreciem dragostea si aprecierea pe care alte persoane ni le ofera! In anumite ocazii le pierdem, pentru ca nu stim cat de importante sunt, pana cand inceteaza sa ne mai fie alaturi. Multumiri Luisei Riojas Charles" Acestea sunt randurile oferite in dar, voua tuturor, acum la inceputul toamnei. Va doresc o toamna bogata, cu zile senine, alaturi de persoane dragi sufletului vostru. Inima vostra sa fie plina de speranta si incredere, in voi insiva si in ceilalati. Asa Iubirea, fara de care nu putem sa traim fericiti, isi face loc stabil, in viata de zi cu zi. Lumina si Iubire! sursa: Vitamine zilnice pentru suflet de Humberto A. Agudelo C., Editura Pauline