Un astronom face calcule şi preziceri asupra mişcării lunii şi stelelor, dar el nu ghiceşte ce e în propria casă.

Bună dimineața, prieteni dragi,

Era o vreme, cand in familiile din marea societate, nu lipsea astrologul, asemenea familiilor regale sau împărătești, care studiau mișcările aștrilor si efectul asupra vieții de zi cu zi. Astăzi, sunt emisiuni cu tot felul de "astrologi, specialiști in horoscop, prezicători, etc.". Au reușit sa se înmulțească ca puful de păpădie. Predictiile din vremurile amintite erau mult mai precise decât cele de astăzi, cu toată tehnologia performantă existenta. Asa cum spune si o fraza din titlul temei, e mult mai greu cu "superficialitatea specialiștilor făcuți la apelul de seara", așa cum spuneam noi in armata, sa "descopere ceea ce se întâmpla in casa, in familia lor".

Nu realizează oare de ce atmosfera in familie este tensionata? Este știut si este foarte normal sa știm câteva lucruri esențiale, ca sa ne explicam  tot felul de întâmplări ce ne schimba viata:

1.) " Femeile certate se comportă urât ".

2.) " Nu te întinde la vorbă cu vanitoşii " .

3.) " Nu te măsura cu cei norocoşi ".

4.) " Nu condamna pe cel ce vrea să se răzbune ".

5.) " Nu purta pică celui puternic" .

Toate acestea ne arată necesitatea de a stabili relații de colaborare, de intelegere, de armonizare a atmosferei sufletești. Totul este in concordanta cu gândirea, modul in care ne stabilim si ierarhizam relațiile, telurile si nivelul pe care vrem sa il atingem. Nimic nu este mai important decât armonia relațiilor, a sufletului, a gândirii, a credinței si bunului simt.

Pentru ca toți ne dorim același lucru, va doresc sa va bucurați de importante si necesare realizari, Pacea, Lumina, Liniște sufleteasca, Armonia relațiilor, de Iubire necondiționată si fara sfârșit.

Pentru a compensa si a comprima mai mult distanta geografica, va îmbrățișez cu multa dragoste, prețuire a relațiilor de suflet, in atmosfera calda a amintirilor, a timpului trăit împreună, răscolit de un dor, un dor neiertător.

Mereu același vechi prieten , dar oricând prezent la nevoie. Petre H.

Oamenii cu puţine talente, care depind de cei mari, pot şi ei să prospere.

Bună dimineața, dragi prieteni,

Un obicei, instalat si format in timp, este cel care ne ajuta ca drumul vieții sa il parcurgem fie mai greu sau mai ușor, in funcție de o multitudine de factori. Aparent toți, ne naștem egali, cu aceleași însușiri, calități si defecte, dar evoluția este diferita. 

De ce spun aceste lucruri, ce elemente de analize ma stimuleaza? Simplu. Nașterea, este un cadou al vieții, care vine fara sa știm si fara sa stabilim ziua sau ora, când totul devine o realitate. Fiecare dintre noi, ne naștem intr-o familie , cu posibilități materiale, intelectuale, mai mari, mai mici, așteptați cu o dorință sufleteasca, împletită din iubire si credință. Știm cu toții ca după naștere, evoluția fiecăruia depinde de mediul in care am nimerit, de felul de înțelegere a viitoarei evoluții, de către cei care ne-au primit in "randul" lor, de simțirile si trăirile noastre. 

Fara intenția de a leza pe cineva, trebuie sa recunoaștem ca "rădăcinile",  obiceiurile, calitățile sau defectele se formează din prima clipa. Delasarea, superficialitatea sau profunzimea trăirilor este hotărâtoare. Viață ne-a dovedit ca in oricare parte a lumii ne nastem, evoluția este diferita pentru fiecare , indiferent de mediul in care am început sa creștem, daca semințele iubirii, ale dăruirii, ale cunoașterii, ale credinței si încrederii in noi, in forța noastră,  au început sa germineze in noi.  Avem atâtea exemple in istorie, când in familii sărace, cu multe greutăți, cu copii care au avut aceleași condiții de viață, o parte dintre ei au luat-o intr-o direcție buna, au muncit si au luptat pentru schimbarea in bine a statutului social , dar se cunoaște ca si in mediile din inalta societate au crescut copii cu diverse probleme care i-au împiedicat sa evolueze, la pretențiile pretinse. 

Nu voi preciza numele celor saraci ce au ajuns mari oameni, dar nici pe cei cu posibilități materiale ce s-au pierdut in timp. 

In principiu așa se întâmpla, cei saraci, cu greutăți, dar cu dorință in suflet pentru a a reusi, folosind "bobul de noroc" primit ca dar, au șansă sa întâlnească o persoana, un grup, o familie care sa ii schimbe viață. 

Minunile exista, dar numai cei care, au o curățenie sufleteasca,  puterea de a dărui o parte de suflet, iubire necondiționată, le vor primi si dezvolta. 

Nu este doar o vorba in vânt ca bunătatea, generează bunătate, iubirea, atrage iubirea, gândurile rele, faptele nedemne transforma un om cu o  serie de calități, intr-un om sortit pierderii totale a identității si nu numai. 

Titlul acestei teme, a venit spre mine așa cum  viața a fost un cadou, întâlnind Oameni cu suflet, care m-au format, m-au schimbat in bine, cu fiecare picătură de iubire, de suflet dăruita necondiționat. Le mulțumesc tuturor, pentru darul primit, de a deveni Om. 

Sper ca niciodată, acolo sus in "lumea celor fara de dor, a nemuririi" sa nu regrete cele dăruite, iar eu prin faptele mele, sa ii dezamăgesc, sa ii uit. 

Fiecare dintre noi suntem o  picătură, o lacrima, de multe ori neplansa de nimeni, dar prin iubirea primita si apoi dăruita mai departe, devenim, sau putem deveni un lac, o mare, un ocean de calități, de bunătate, de iubire, de ziditori de suflete.  Un alt proverb "tibetan", suna atât de frumos, incat nu il putem nesocoti:  "O picătură de apă este puţin lucru, însă unită cu un lac, când va seca ea oare " ? 

Nu trebuie sa uitam niciodata, sa o spunem tuturor ca  viața nu este o poza, un zâmbet, ci un munte de zâmbete, de bunătate, de iubire, pe care o daruim, iar "muntele" creste cu cea primita, ca recompensa a vieții.

Ma opresc la acest nivel, chiar daca nu am scris tot ce se putea scrie, limitandu-ma doar la enumerarea câtorva păreri, lăsând pe fiecare sa preia ceea ce dorește si crede ca i se potrivește.

Va doresc tuturor sa va bucurați de Pace, Lumina, Linistea sufletului, Bunătate, Intelegere, Acceptare, Iubire necondiționată si dorinta de  viață.

Va îmbrățișez pe toți, cu toată dragostea, pretuirea, prietenia si dorul neiertător.

Raman același prieten vechi, dar mereu prezent lângă Voi, Petre.

Aurul poate fi acceptat chiar şi de la un duşman.

Bună dimineața, prieteni dragi,

Mereu fascinat de apariția soarelui, dar si plin de nostalgie atunci când apune, am hotărât ca sa păstrez in sufletul meu razele sale, sa încerc sa le trimit spre Oameni, sub forme diferite.

Mereu avem impresia ca cei ce nu sunt de aceeași părere cu noi, spunandu-ne direct, privindu-ne in ochi, părerea lor, aratandu-ne greșelile făcute, ne sunt dușmani.  

Nu de puține ori se  întâmplă sa realizam ca aceiasi pe care ii consideram dusmani, au fost si sunt oamenii, ce ne-au intins o mana "de aur", devenind apropiații sufletului. E mult, e puțin, o sa realizam in timp. 

Așa cum am mai spus si  altădată, sufletul este cea mai mare  avere a noastră, a Oamenilor, ca efortul de a deveni mai calzi, mai blânzi in atitudini, in vorbire, înlocuind răceala, asprimea cu "dulceața mierii". 

Bineînțeles ca asta nu înseamnă a îmbrățișa fățărnicia, ipocrizia, a ne "refuza spunerea adevărului", oricât de dur ar părea sau chiar ar fi. 

Numai atunci, când realizăm ca adevărul este unic, ca doar el ne poate face mai buni, mai drepti, mai iubitori, atunci vom fi învingători, vom fi mai umani. De multe ori, greșim, fără să realizăm, dar continuam sa ne păstram poziția. 

Un minunat proverb tibetan spune, plin de adevăr ca "Cea mai mare greşeală de evitat este ignoranţa. Pentru a domina acest inamic, ignoranța, este necesară înţelepciunea". E firesc sa avem un fel de rețineri, argumentând ca înțelepciunea este un atribut al unor oameni deosebiți, foarte in vârstă, care au ajuns așa, după ce au trăit o viață plina, de bune, de rele, de frumos si adevăr.

Perfect de acord, dar curiozitatea mea este, daca așa credem si așa este, de ce se ignora totul, experienta, cunoștințele, efortul de a acumula cat mai mult si refuzam sa ascultam, sa preluam din înțelepciunea înaintașilor, plecând capul in fața vârstei, a valorii umane pe care o putem :"sorbi cu nesaț", privindu-ne ochi in ochi. E supărătoare aceasta "molima", ignoranță, care  cuprinde tot mai mult tinerii, si chiar mai mult. 

Vrem, sau poate nu vrem sa realizam cine suntem, ce ne dorim, încotro ne îndreptam, unde vrem sa ajungem ? 

La  vârsta pe care am reusit sa o ating in demnitate si adevăr, pot spune cu durere in suflet, cu inima in "genunchi": PÂCAT!!! MARE PÂCAT!!!   Speranța sufletului meu, este ca intr-o buna zi, soarele la răsărit, v-a suna "deșteptarea". Ce minunat si inaltator moment al vieții ar fi acea dimineața, sfintita de razele aurite ale soarelui, fara care viața ar fi imposibila.

Imi doresc si Va doresc tuturor, sufletele sa va fie scăldate in Pace, Lumina, Liniște si căldură in suflet, Iubire neconditionata, intelepciune si un dor nesfârșit de iubire si frumos. alaturi de voi.

Îmbrățișări cu dragoste, prețuire, sinceritate, prietenie, răscolit de frumoase amintiri alaturi de Voi.

Mereu acelasi, vechi prieten, dar mereu cu Voi, in suflet. Petre.

Încredinţează-ţi averea altora şi te vei preschimba într-un câine ce păzeşte uşa

Bună dimineața, prieteni dragi,

Fiind mult mai implicat in  cunoasterea modului de viața a oamenilor din Tibet, din motive multiple, am găsit multe proverbe care mi se par deosebite, motiv pentru care am ales această tema, folosind ca punct de plecare, un proverb. 

Fiecare om, din primii ani de viață, afla de la înaintași, de la cei dragi din jur, care sunt valorile ce trebuie păstrate cu grija, constituind averea fiecăruia. 

Sunt convins ca in acest moment foarte multi suntem tentați sa spunem cu un zâmbet in coltul gurii: "avere la tibetani", acum ne învăța pe noi.  Modul superficial al nostru, al celor ce ne bucuram de noile descoperiri ale științei, ne dezvolta orizontul, neglijând in același timp averile adevărate.  

De la naștere suntem beneficiarii unor astfel de daruri valoroase, cum sunt :

"sănătatea, familia, traditia, obiceiurile, dragostea necondiționată, pe care o primim si care trebuie hrănita , ajutata sa crească alaturi de celelalte, pana la predarea lor, urmașilor. 

In principiu, omul, este tentat azi sa spuna ca averea o constituie doar casele, mașinile, banii depuși in conturi cat mai "dolofane". 

Ca unul dintre foarte multi copii, care au crescut dintr-o familie modesta, dar curata sufletește, am apreciat si apreciez mai mult, mult mai mult, bogăția spirituala, sănătatea si toate celelalte, încercând sa nu uit nimic din darurile vieții, ca sa am ce lăsa celorlalți, atunci când predau ștafetă. 

O parte dintre voi veți gândi : "vorbește despre el, parca noi nu suntem la fel". Am mai spus si voi spune mereu: sufletul este singura bogatie ce ne urmărește continuu, in timp ce averile materiale dobândite, se pot pierde intr-o clipita.

Nu putem pierde din vedere ca la nastere am venit cu sufletul, celelalte daruri (organe, calități) dezvoltandu-se in timp, cu participarea noastra totala, cu daruire. 

Daca bunurile materiale, le lăsam in administrarea altora, este o mare povara pentru suflet, fiind mereu  încordați, îngândurați, cu teama ca administrarea lor nu este pe placul nostru. 

Acum am văzut ca minciuna, înșelăciunile, hoția, sunt din ce in ce mai frecvente si din pacate ridicate la rang de valori. 

Recomandarea mea este simpla, referindu-se la cele mai mari averi personale: sa ne păstram, clipa de clipa, sufletul plin de căldură si curățenie, sa nu uitam de cei dragi si de prieteni, mintea mereu lucida, pe care sa o hrănim mereu cu informații folositoare si sănătatea. Numai o minte sănătoasă, un spirit sănătos ne ajuta sa avem un corp si o viață sănătoasă si frumoasa. 

Neglijarea celor dragi, a tradițiilor neamului, ne îndepărtează de propriile trăiri, de cei dragi, de origini. Păcat !

Lăsându-ne păcăliți de nepăsare, de vorbele lingușitoare a celor interesați de atingerea unor scopuri, ajungem la regrete, care ne costa in TIMP din viata noastra. 

Tot din proverbele tibetane am găsit si pe următorul, care pe lângă adevărul ce il conține, este dovedit de realitate: "Când încredinţezi altora casa ta, te vei trezi la uşă". Ce vom face predând sufletul, "casa vieții noastre", celor ce nu merita ?

E bine sa analizam si sa ne răspundem. 

In speranță ca nu am scris prea multe, lipsite de conținut, va doresc o viață așa cum doresc tuturor celor dragi, plina de Pace, Lumina, Liniște, Iubire sincera, necondiționată.

Va îmbrățișez cu toată dăruirea, prețuirea, prietenia, cu drag si dor.

Mereu același vechi prieten, Petre.

PROVERBE TIBETANE... Atâta timp cât oamenii nu se transformă ei însăşi într-o proprietate, proprietatea nu este stabilă; este precum roua pe firele de iarbă

Bună dimineața, prieteni dragi,

Zilele frumoase de primăvara, ne energizeaza, ne redeschide pofta de viață, tuturor. 

Ma întreb, oare e destul atât ? Eu întreb, eu răspund, NU ! Nu, trebuie sa ne lăsam amăgiți, conduși de alții, atâta timp cat ne dorim si vrem sa fim proprii noștri stăpâni sau altfel spus, propria noastră proprietate. Încrederea in propriile forte, in valoarea morala proprie, in sinceritatea si acțiunile desfășurate fara teama, cu seriozitate. Orice șovăire, încrederea in persoane cunoscute puțin, in activități superficiale, ne tulbura liniștea sufleteasca, ceea ce ne frânează in reușite, ne crează uneori, momente depresive. 

De ce sa ne lăsam păcăliți de noi înșine? In toată viața, ascultând sfaturile bunicilor, parintilor, dascalilor am reușit sa îmi formez un stil de viață propriu, devenind singurul meu stăpân si proprietar. Am acceptat si accept totdeauna ideile bune, folositoare, pe care le consider asemănătoare cu ale mele. Sunt multe sfaturile celor cu gânduri rele, deranjați de reușitele celorlalți.

Dintr-un alt frumos proverb tibetan, mi-a rămas in minte acest lucru: "Mai uşor este să măsori o apă curgătoare, cu un vas de-o litră, decât să obţii recunoştinţa unui om rău ".

Totdeauna, pe lângă tot ceea ce am citit, am învățat, m-am ancorat si in proverbele vechi, ale multor popoare, ceea ce mi-a consolidat încrederea in gândirea înaintașilor, pe care o respect cu pioșenie ...

Vă îmbrățișez cu toată dragostea, prețuirea, prietenia si dorul nostru romanesc.

Va doresc așa cum îmi doresc mie si celor dragi, o viață plina de Pace, Lumină, Liniște sufletească, Iubire necondiționată si Respectul de sine.

Cu aceeași veche si sincera prietenie, același Petre.