Aurul poate fi acceptat chiar şi de la un duşman.

Bună dimineața, prieteni dragi,

Mereu fascinat de apariția soarelui, dar si plin de nostalgie atunci când apune, am hotărât ca sa păstrez in sufletul meu razele sale, sa încerc sa le trimit spre Oameni, sub forme diferite.

Mereu avem impresia ca cei ce nu sunt de aceeași părere cu noi, spunandu-ne direct, privindu-ne in ochi, părerea lor, aratandu-ne greșelile făcute, ne sunt dușmani.  

Nu de puține ori se  întâmplă sa realizam ca aceiasi pe care ii consideram dusmani, au fost si sunt oamenii, ce ne-au intins o mana "de aur", devenind apropiații sufletului. E mult, e puțin, o sa realizam in timp. 

Așa cum am mai spus si  altădată, sufletul este cea mai mare  avere a noastră, a Oamenilor, ca efortul de a deveni mai calzi, mai blânzi in atitudini, in vorbire, înlocuind răceala, asprimea cu "dulceața mierii". 

Bineînțeles ca asta nu înseamnă a îmbrățișa fățărnicia, ipocrizia, a ne "refuza spunerea adevărului", oricât de dur ar părea sau chiar ar fi. 

Numai atunci, când realizăm ca adevărul este unic, ca doar el ne poate face mai buni, mai drepti, mai iubitori, atunci vom fi învingători, vom fi mai umani. De multe ori, greșim, fără să realizăm, dar continuam sa ne păstram poziția. 

Un minunat proverb tibetan spune, plin de adevăr ca "Cea mai mare greşeală de evitat este ignoranţa. Pentru a domina acest inamic, ignoranța, este necesară înţelepciunea". E firesc sa avem un fel de rețineri, argumentând ca înțelepciunea este un atribut al unor oameni deosebiți, foarte in vârstă, care au ajuns așa, după ce au trăit o viață plina, de bune, de rele, de frumos si adevăr.

Perfect de acord, dar curiozitatea mea este, daca așa credem si așa este, de ce se ignora totul, experienta, cunoștințele, efortul de a acumula cat mai mult si refuzam sa ascultam, sa preluam din înțelepciunea înaintașilor, plecând capul in fața vârstei, a valorii umane pe care o putem :"sorbi cu nesaț", privindu-ne ochi in ochi. E supărătoare aceasta "molima", ignoranță, care  cuprinde tot mai mult tinerii, si chiar mai mult. 

Vrem, sau poate nu vrem sa realizam cine suntem, ce ne dorim, încotro ne îndreptam, unde vrem sa ajungem ? 

La  vârsta pe care am reusit sa o ating in demnitate si adevăr, pot spune cu durere in suflet, cu inima in "genunchi": PÂCAT!!! MARE PÂCAT!!!   Speranța sufletului meu, este ca intr-o buna zi, soarele la răsărit, v-a suna "deșteptarea". Ce minunat si inaltator moment al vieții ar fi acea dimineața, sfintita de razele aurite ale soarelui, fara care viața ar fi imposibila.

Imi doresc si Va doresc tuturor, sufletele sa va fie scăldate in Pace, Lumina, Liniște si căldură in suflet, Iubire neconditionata, intelepciune si un dor nesfârșit de iubire si frumos. alaturi de voi.

Îmbrățișări cu dragoste, prețuire, sinceritate, prietenie, răscolit de frumoase amintiri alaturi de Voi.

Mereu acelasi, vechi prieten, dar mereu cu Voi, in suflet. Petre.