Cuvintele jignitoare nu trebuie nicicând folosite, nici măcar împotriva unui vrăjmaş, căci inevitabil ele se vor întoarce către tine, întocmai cum ecoul revine din stânci.

Bună dimineața, prieteni dragi,

Viteza in care se derulează viață, cu fiecare clipa a ei, de multe ori ne obosește. Neliniști repetate, ne crează de multe ori stări de agitație, de ieșiri pline de nervozitate, de reacții agresive de multe ori supărătoare. 

Străbatem o perioada grea, in care ne este testat echilibrul emoțional, rezistenta psihica si nu de puține ori, cea fizica. 

Nu îmi place sa devin "cicălitor", motiv pentru care nu voi relua cele scrise referitor la "oglinda vieții". 

Mereu suntem tentați sa răspundem in "doi peri", fara a mai lucra la "autoeducație", la echilibru, uitând si cele mai frumoase "amintiri ale copilăriei", înlocuind cu usurinta vorbele de "de duh", cuvintele pline de blandete si de căldură sufleteasca, cu vorbe urate, preluate din "argourile" folosite de "șmecherii vremii", pe care la fel le-am scris cu ceva timp in urma.  Vremea trece, vremea vine... si odată cu ea, entuziasmul anilor tineretii, încet, incet,  se cufunda intr-o "pâclă" de confuzii, de nesiguranta, poate chiar de regrete. Nu puține sunt situațiile, in care, "întâmplător", dar, destul de des, întâlnesc "foști colegi, cunoștințe, prieteni", care la "vremea lor", au considerat ca "momentul" devine fara sfârșit. Multi, au rupt legăturile cu "marea masa de Oameni", focalizandu-se doar pe cei care "in episoade scurte de timp", deveneau "apropiați, simpatici, fermecatori,", indepartandu-se de "viața reala", de familie, de prietenii care deveneau supărători, "permitandu-si" sa își spună părerea, referitor la anumite atititudini ce ieșeau din "regulile conviețuirii" firești. 

Demnitatea este cea care, ne indruma, ne ghidează in viață, iar când "unii", folosind de multe ori neadecvat momentului "toleranta exagerata", apoi impuneri de tot felul, chiar "jignirile" fara fond, fara consistenta reala, se trezesc părăsiți de o parte a celor dragi, a cunoștințelor, a prietenilor, care își păstrează drumul lor drept, fara serpentine, fara schimbări de direcție in atitudini, lăsând in urma pe cei ce își schimba modul de  viață, la fel ca si vremea capricioasa a primăverilor . 

Timpul regretelor vine mai târziu, cand, intram in "toamna vieții", atunci cand, atât entuziasmul, cat si entuziaștii "veseli, distractivi, asa zisii oameni de gașcă" se imprastie, rătăciți in viață, cand căută toate legăturile cu "trecutul adevărat, cu amintirile frumoase, abandonate din proprie inițiativă sau influențați", descoperim ca multe s-au rupt, altele s-au uzat, slabindu-se, refăcând alte legături serioase. 

Regretele târzii sunt asemeni înghețurilor prelungite prea mult in primăvara, distrugând florile, fructele, "ucigand" de multe ori si entuziasmul si excesul de zel, ce ne-a cuprins la un moment dat, cand "bine îmbrăcați" nu simțeam pericolul gerului târziu. 

Sa nu uitam ca toate "vorbele grele, jignirile, sfidările nejustificate la un moment dat se vor întoarce către noi, întocmai cum ecoul revine din stânci". De aceea mereu ni se spunea, copii fiind, cand credeam ca lumea e "la picioarele tinereții" noastre: "fii atent ce îți doresti, ca s-ar putea sa se întâmple" . Intre altele, bunica mai spunea, in simplitatea înțelepciunii ei, ca "regretele sunt asemenea laptelui ce a dat in foc", adică pierdute.

Atunci vine "vremea trezirii" si cand "seara vârstei se lăsa peste noi" realizam adevărul proverbului următor: "Sa nu înjuram întunericul, mai bine aprindem o lumânare" la momentul potrivit. Sa fim prudenți, sa nu facem  greșeala tinereții, cand confundam "libertatea cu libertinajul", care poate produce dureri netratabile.

Prieteni dragi, va doresc tuturor o viață așa cum o doriți, plina de Pace, Lumina, liniște sufleteasca, Iubire necondiționată.

Ma retrag in liniștea "toamnei vieții mele", fara a uita si a neglija îmbrățișările cu toată dragostea, pentru voi toți, cei inca ramasi, o pâlpâire de lumânare, pentru cei "grăbiți sa plece in eternitate", cu "biblioteca de amintiri frumoase" si nelipsitul dor.

 Spunandu-va, pe curand, raman mereu acelaș vechi prieten, Petre.