Când întreprinzi un lucru important, încearcă să-ţi iei aproape, un prieten, un tovarăş de încredere.

Bună dimineața, dragi prieteni,

Desi seara, a început așa cum nu mi-aș fi dorit, cu ploaie, cu vant puțin mai aspru , am ajuns la o înțelegere prieteneasca.

Pământul la fel de însetat, ca sufletele noastre uneori, căuta un prieten pe care in final l-a găsit, Ploaia... Atunci, pentru un moment, am căzut in visare si mi-am adus aminte de copilărie. Verile acelea fierbinți, in care, ne bucuram urmărind dansul norilor ce își schimbau "vesmântul", in culori diferite, când noi, începeam sa strigam, adunandu-ne tot mai multi:"Ad-o Doamne, multa si

curata!". Strigate de bucurie răsunau din piepturile noastre, când ropotul stropilor mari de ploaie de vara, răscolea colbul de pe stradă. 

Ce frumoase sunt amintirile cu prietenii. Uneori, in coltul ochilor, de emoții, se formează cate o lacrima, asemeni perlelor in scoici. 

Amintirile astea plăcute, mi-au sugerat titlul temei de azi. Știm cu toții ca atunci când vrem sa pornim o treaba mai serioasa, avem nevoie de un sprijin moral, dar si cu pariciparea sufleteasca si fizica. La cine sa apelezi, către cine sa ne întoarcem, daca nu către oamenii de încredere, către prieteni. Mereu se spune ca "singurătatea" e grea. Daca o luam așa simplu, fara profunzimea gândirii, sa zicem ca se poate, dar când îmi aduc aminte ca "Prietenii sunt ca îngerii, pe care desi nu ii vezi, știi sigur ca exista". Atunci, ii căutăm cu gândul, cu sufletul si prezenta lor se face simțită. Sa ne bucuram de viață, de prietenie, pentru ca ea exista si vine in ajutorul nostru, atunci când  credem mai puțin si avem nevoia mai multa. 

Un proverb tibetan, ne arata frumosul si uratul, binele si răul, in câteva vorbe. Noi romanii, spunem ca "orice rău, spre bine". Așa este, poate o greșeală neintenționată, din neatenți sau superficialitate, poate genera un lucru bun. Speranța, se spune ca moare ultima, dar eu sunt convins ca nu moare niciodată, pentru ca in noi, încolțește un mugur de speranță, totdeauna, mai ales când ai prieteni. Vorbeam ceva mai înainte, despre un proverb tibetan, care suna cam așa :

"Când vrei să pârjoleşti o pădure, ajutorul vântului este în mod firesc necesar ".  

Daca pârjolirea unei păduri e un păcat, sa ne gândim ca tot vântul, este lângă noi, prietenește, când folosim un velier, sau o moara vânt, un generator de curent, o parapanta. Cata bucurie ne poate aduce o gândire sănătoasă?

Pentru ca orice sfârșit trebuie sa fie acceptat, sa ii vedem partea frumoasa, sa o înțelegem si sa o apreciem. Nu vreau sa filozofam in scris, ca e mai bine sa o facem când ne întâlnim, când ne îmbrățișam si mângâiem sufletele. 

Am încercat si sper ca am reușit sa reactivez ideea ca un sprijin este necesar oricând, motiv pentru care nu trebuie sa il ignoram.

Va îmbrățișez cu toată dragostea, prețuirea, dăruirea sufleteasca si nu uitați, ma găsiți oricand, daca vreți sa ma căutați. 

Va doresc tuturor ca Pacea, Lumina, Liniștea sufletului, iubirea necondiționată sa va fie prieteni de drum, nelipsiți, asemeni umbrei.

Rămân lângă Voi, totdeauna, același vechi prieten, Petre.