Cine iubeste bine, pedepseste bine.

Bună dimineața, prieteni dragi,

Vara și-a intrat total in drepturi. Temperaturile cresc din ce in ce mai mult, ajungând uneori sa devină supărătoare. Sigur zâmbiți ca vorbesc așa. De ce? Nu e greu de explicat asemănarea intre viață, iubire, dragoste si anotimpuri.

In orele de meditație, atunci când trec prin toate "clipele trăite sau pierdute in timp", realizez asemănarea de care vorbeam. Atunci când vreau sa scriu si sigur si voi trăiți, simțiți la fel, e ca intr-un malaxor al amintirilor, al gândurilor, al trăirilor.  

Tema pe care ma străduiesc sa o dezvolt astăzi, e după gândirea mea, complexa, dar nu stiu daca voi reuși sa o transpun intr-o forma completa. 

Cat suntem tineri, amintirile sunt doar "intâmplările de ieri",  cand, de multe ori se "abuzează ", povestind in stânga, in dreapta fiecare gest al unei persoane ce a reușit sa ne "împăroșeze", așa cum primele raze de soare ale primăverii reusesc la fel. 

Apoi, apar primii "fluturi in stomac", visele frumoase, nopți întregi de frământări, ca si capricioasele zile cu vânt, cu soare, cu ninsoare sau ploi... 

Așa e începutul primăverii, așa e si începutul vieții, pe care nu o tratam decât in "gluma", de aceea se si spune in înțelepciunea populara (in proverbe) ca "Cei care se iubesc se tachineaza". 

Așa sunt începuturile, firave, pline de gingășie, de glume, atunci totul ni se pare fara egal, dar si fara sfârșit, pana când relația începe sa "șchiopăteze"... In iubire, in dragoste, ca despre ea vorbim, este nevoie de doi, de doua suflete îngemănate, care e drept se găsesc mai rar de la prima întâlnire. Pentru ca am avut si am  șansa sa adun in "spate" multa experienta, trăiri de tot felul, de la cele superficiale ca adierile ușoare de vânt in diminețile frumoase de vara, pana la trăiri "sufocante" ca  arșița verii, de la firavele si subtilele atingeri, pana la "dureri de multe ori insuportabile", aparent, e drept, timp in care am înțeles ca  viața fara iubire, fara dragoste e ca anii fara vara, fara mângâierile blânde ale soarelui cu primele raze ale diminetilor. 

Totuși sunt tot felul de reacții nepermise din punctul meu de vedere, de genul "iubeste-ma ca sa te iubesc!".  Iubirea, dragostea, nu înseamnă comerț, sentimentele nu sunt negociate, nu trebuie sa fie impuse... Urmarea acestor atitudini se vede, se regăsește in atitudinile celor care se "cred stăpânii iubirii absolute", ajungandu-se la comportamente deviante, pana la crima uneori. Aceste atitudini ale "frustraților", sunt inadmisibile, dar ma întreb de ce atitudinile de acest fel nu sunt sancționate crunt, fara "toleranta", fără șovăire. Nu trebuie sa acceptam nimic, sa "permitem" prin ignoranta, violuri indiferent de varsta sau sex, violente, crime... Ce ne dorim de fapt, "o iubire criminală?". O altă "zicere", de fapt un alt proverb spune: "Lasa-te iubit si degeaba, dar urat numai cu plata ". Ideea, ca si substratul conținut, ne confirma si ne avertizează ca iubirea este liber acceptată, atât timp cat si cealaltă jumătate face la fel. Când in iubire se "lucreaza cu jumătăți de măsură", când ura, gelozia, ignoranta, marlania își face loc in iubire, in dragoste, "răsplata" trebuie sa fie foarte crunta, ajungând conștient la ruperea relației. 

Doar pierderea, trezește pe unii, umplând sufletul pana atunci plin de îngâmfare, cu regrete ce ar trebui sa devina ireversibile. De aceea am folosit ca titlu pentru tema de azi, fraza: "Cine iubeste bine, pedepseste bine". Nu exista pedeapsa mai grea decât sa îți arați cu demnitate si faptul ca nu faci "troc" cu sentimentele tale. 

Am "întâlnit" la TV, la "lectii de viata" si barbati neobrăzați care își indemna jumătatea sa facă sex cu alții. Unde începe iubirea si unde se termina mizeria morala, in loc sa încheie amiabil relatia, acceptând incompatibilitățile. Sentimentul iubirii, al dragostei, il mai găsim la generațiile cu mai multă stabilitate emoțională si din ce in ce mai rar la tineretul "frumos si liber", care mereu confundă in mare parte, libertatea cu libertinajul. Ca sa consolideze si mai mult sentimentul iubirii, al dragostei, in popor se spune dintr-un mod minunat: "Cu cel pe care-l iubesti cu adevarat poti sa traversezi si marea fara vapor ".

Oricât de anevoios, de greu ar fi drumul intr-o relație sincera, este plin de farmec. Sa ne străduim sa consolidam sentimentele fara egal ale iubirii, ale dragostei si sufletul nostru poate vibra frumos, melodios ca si strunele harpelor. Va îmbrățișez cu toată dragostea, pretuirea, prietenia căutând neincetat, peste tot Pacea, Lumina, Liniștea sufletească, Iubirea necondiționată, fara impuneri, fara restricții.

Raman mereu acelas prieten, vechi, cu gândire si sentimente curate, completate de dorul nostru romanesc. Cu mult drag, Petru Hinda.