Dragostea e roua care umezeste la fel... si urzica si liliacul.

Bună dimineața, prieteni dragi,

Obișnuința ca in fiecare dimineața, după trezirea foarte devreme este ca pe lângă alergarea ușoară, timp in care admir si savurez frumusețea naturii, incarcandu-ma cu noua energie a zilei... a vietii, sa reiau in gând analiza făcută seara si organizarea riguroasa a "sarcinilor" stabilite pentru astăzi.  

Aceasta rigurozitate, mi s-a întipărit in suflet de copil, când Tata ma întreba, glumind: "azi ce program ai? Daca îți rămâne o "fereastra" libera, as avea nevoie sa ma ajuți. Curios sa aflu despre ce este vorba, ii povesteam repede ce am gândit si găseam un spatiu liber, oferindu-ma sa îmi ajut Tatăl. Citeam bucuria pe chipul lui. 

Așa am învățat pentru inceput, ce înseamnă sentimentele adevărate, iubirea, dragostea, mai târziu, cunoscand-o cu toate fațele ei, cunoscute sau necunoscute. 

Când  am găsit acest proverb pe care il folosesc ca si titlu: "Dragostea,  e roua care umezeste la fel si urzica si liliacul", ma duce cu gândul la momentele in care mugurii iubirii, ai dragostei ma depășeau, îmi transpirau mâinile, fața cuprinsa de emoții, repetând in gând obsesiv "vine, nu vine?". De multe ori se întâmpla sa rămân cu floarea rupta din gradina, in mana, pentru că EA, nu venise. 

Am înțeles atunci mai bine faptul ca noi aveam dorința de a ne întâlni, dar părinții ne socoteau inca niste copii, chiar daca aveam 16 ani. 

Am realizat atunci ce este dragostea, care ne cuprinde, indiferent de vârstă de poziția sociala, de religie, de culoarea pielii. 

Ea, iubirea, este ca roua dimineților mai reci ale verii, ne înfioară, ne umple de transpirație, ca puțin mai târziu când soarele strălucește, totul revine la o stare normala. 

Așa am trecut toți, prin aceste  sentimente, ale iubirii, ale dragostei. 

Nu degeaba se spune ca: "Viata fara dragoste, e ca un an fara vara".

Nu trebuie sa neglijam faptul ca  viața are multe etape, pe care le parcurgem, cu rabdare, cu înțelegere, pentru a ne bucura de farmecul si beneficiile iubirii, a dragostei asa cum știm toți cei care le-am parcurs pe toate, înțelegând sensul proverbului ce ne da in câteva cuvinte minunatul sens al iubirii si dragoste. 

Noi spunem românește ca toate trebuie făcute la timpul lor, fara șovăire, cu responsabilitate, respectând trecerea anilor, înlocuind cum am mai spus si sunt convins, ca toate etapele trebuie fructificate din plin, copilaria cu jocurile, tineretea cu dragostea, maturitatea cu intelepciunea, pentru a nu regreta niciodată nimic.  

Prieteni dragi, sa fim convinși de faptul ca acolo unde apare frica de partener, de reacțiile acestuia, de gelozie , de dorință de încătușare a sufletului celuilalt, nu mai este vorba de iubire, de dragoste, ci de hrănire a orgoliilor unora care sunt frustrați, fara încredere in propria persoana. Dragostea nu trebuie încătușata. Cu cat e mai libera, bazata pe încredere, cu atât se consolidează mai mult. "Dragostea e fruct pentru tanar si otrava pentru batran".

In popor se spune ca dragostea e oarba, inconștientă. NU, nu sunt de acord cu acest lucru, decât atunci când partea conștientă din noi se "scutura" de aburii, de roua dragostei si teama urmărilor ne înspăimânta...  

E drept ca dragostea este ca si răceala care ne cuprinde si ne tine la pat o săptămână... Daca trece după șapte zile, totul nu este decât un foc de paie, o "palalaie", cum spuneau batranii noștri. E drept ca ne poate cuprinde la orice vârstă, dar acceptand-o conștient, totul poate ramane "verde ca bradul", întinerind in fiecare primavara, regenerandu-ne mereu.

Ca in tot ceea ce facem conștient, trebuie sa "sa măsuram de doua ori, pana când tăiem o data". Orice greșeală, ca se numește superficialitate sau exces, ne costa, ne răvășește, fragmentandu-ne elanul. 

Daca ne asumam toate faptele noastre, trăirile, ținând cont ca piedicile vieții nu ne pot opri din drumul pe care am pornit, ba chiar de cele mai multe ori ne întăresc. Dragostea implica realizarea unei simbioze, a unei armonizari intre trăirile sincere a doua persoane (ființe), care, asemeni pomilor roditori, copacilor, înfloresc sau înmuguresc neîncetat. Toate si in iubire, in dragoste trebuie sa realizeze un amestec egal al dozajului, păstrând atât dorința, parfumul, căldura, cat mai mult. 

Sa nu uitam ca "nepăsarea" ucide dragostea, in timp ce "Iubirea peste masura aduce in cele din urmă, ura". 

Așa cum știm din prima clipa a vieții ca îmbrățișările mamei sau a unei persoane dragi, restabilește echilibrul sufletesc, așa este si in relațiile de iubire, de dragoste, de prietenie.

Va îmbrățișez conștient, cu toată responsabilitatea, prețuirea, dăruirea pentru ca niciodată acest lanț al sufletelor sa nu ruginească, sa nu se rupă, chiar daca de multe ori dorul il răsucește, dar fara a reuși sa stopeze trăirile, sentimentele ce au realizat in timp, un templu al iubirii, dragostei, prieteniei, al respectului, prețuirii ce învinge, chiar si timpul ce trece peste noi. 

Îmi doresc si Va doresc ca toate sufletele noastre sa se cufunde in Pace, Lumina, Liniște sufleteasca, Iubire necondiționată si fara sfarsit.

Raman același vechi prieten, care, in fiecare zi se regaseste in frumoasele amintiri cu fiecare dintre voi, in timp ce in coltul ochilor se formează "un bob de roua", ca semn al prețuirii nemarginite. Cu mult drag si dor,  Petre Hinda.