METODE SIMPLE PENTRU ELIMINAREA STRESULUI -30-

30. MERGI PRIN PLOAIE...

Bună dimineața,  prieteni dragi,

Nu cu mult timp in urmă, vorbeam despre necesitatea de a fi pregătiți de ploaie. 

Astăzi, vorbim despre ploaie, ca o necesitate. De multe ori, in zilele secetoase ale primăverilor, deschidem geamurile si ne lăsăm biciuiți de aerul mai rece si umed, dar cu parfumul inegalabil al frumosului, al trezirii la viață a naturii. 

Amestecul ciudat al îngemănării stropilor de ploaie cu albul fulgilor de nea, a frigului, cu razele blânde ale soarelui, chipul oamenilor, crispat de indelungata vreme rece din iarna, cu zâmbetele blandelor raze de soare, ce ne mângâie obrajii roșii ca bujorul, ciupiți de vântul rece si încă aspru al iernii. 

Îngemănarea intre alb si roșu, ne aduce aminte de sărbătoarea începutului de primăvara. Cu simbolul mărțișorului in piept, trecem prin   încercările   Zilelor Babelor, ca sa ne bucuram de revenirea vremii frumoase. 

Zumzetul albinelor trezite de căldură, ne dă speranță... E vremea când ploaia, alternează cu vremea bună, vremea rece cu vremea frumoasa, dar caldura sufletului si dorinta de viata , de noi bucurii, împliniri si realizari, crește mereu. 

Parfumul florilor din ce mai multe, răspândește iubire, parcă înseninând vremea, înmulțind razele de soare si vara se apropie repede de noi. Cât de frumos, cat de multă bucurie adun in suflet de cate ori îmi aduc aminte de copilarie, de frumoasele amintiri din copilărie a lui Ion Creangă, cu frumoasele scrieri ...  " Iesi, copile cu parul balai, afara si rade la soare, doar s-a indrepta vremea. Si vremea se indrepta dupa rasul meu..." . 

Frumoasa copilărie, plina de zâmbete, de bucurie, de inocență, de farmecul soarelui din priviri, supărarile de o zi, răscumpărate cu un zâmbet, o îmbrățișare, o bomboană...  Sa privim cu mintea vârstei noastre, dar neuitand trăirile copilăriei, ale tinereții. Când ploile de vară, cu ropotul stropilor mari si repezi răvășesc si răspândesc parfumurile florilor, fiorii iubirii. 

Stăm si ascultând ploaia, retrăim clipele frumoase ale tinereții, când plini de sentimente nu mai eram speriați de ploaie, ba mai mult eram încântați când mergeam îmbrățișați sub o singură umbrelă, fără să mai simțim  umezeala. 

Oricum, lacrimile ploii ne purifică sufletele, ne spală tot corpul, eliminând si scăpându-ne de păcate, de greșelile făcute, cu voie sau fără voie, pe lângă rugăciunile înălțate către cer, către Dumnezeu. Știm, cum se spune, că intotdeauna după ploaie si vreme rea, vine soarele... E minunat când razele soarelui din ce in ce mai multe, alungă ploile, florile râd, iarba verde ne readuce speranța, ca totul este o curgere lină sau mai agitată a vietii, dar înfrângerea bucuriilor, a dorințelor, a realizărilor, nu se profilează in viitor.

Pline de farmec sunt si ploile toamnei, in frunzișul multicolor al copacilor,  in multitudinea de produse, legume, fructe, multicolore si cu arome multiple. 

Ușor, ușor, parcă intr-o nespusă așteptare, ne dorim ca stropii de ploaie sa se transforme in fulgi de zăpadă argintie, ca tâmplele noastre ingandurate , dar cu bucuria de a retrai sărbătorile de iarna cu aromele din bucataria  si casa copilariei, inconfundabilul miros al bunătăților si a cetinei de brad arsă in sobe sau șemineu, cu amintiri, cu frumusețea zilelor acum trăite, cu gândurile viitorului, in definire si definitivare.

Dragilor, prietenii sufletului meu, să nu ne lăsam descumpăniți de lacrimi sau stropii de ploaie, pentru că toate trebuie să facă parte din viață, sa ne bucure, sa ne împlinească si sa ne definească personalitățile...

Vă doresc zile pline de Liniște si Pace sufletească, Lumină si Iubire necondiționată.

Va imbratisez cu mult drag, prietenie si prețuire... Petre.

Si pentru că Mihai Eminescu, a văzut ploaia in felul lui, adaug o minunată asociere intre ploaie si iubire, a marelui nostru poet.

Şi era ploaie cu senin

Şi era ploaie cu senin

Senin cu ploaie,

Salcâmii ramurile-nclin

Şi le îndoaie.

Acuma toţi ei înfloresc

De primăvară

Ş-un dulce miros răspândesc

În dalba sară.

Un mândru soare scânteind

Pe bolta-albastră

El bate ploaia şiroind

Pe-a ta fereastră.

Şi-n haină albă tu apari

Cu pasuri line

Şi numai ochii tăi cei mari

Privesc la mine.

Atât de dulce şi de plin

C-aşa văpaie

Ah, era ploaie cu senin

Senin cu ploaie.

Mihai Eminescu

Citiți mai multe pe Blog-ul de mai jos :

http://hinda-brothers.blogspot.ro/

Articol scris de PetruHinda