29. ÎNVATA UN COPIL SA INALTE UN ZMEU, UN LAMPION..
Prieteni dragi sufletului meu,
Oriunde vă aflați, vă transmit
gândurile mele , începând cu :
Buna dimineața, zâmbete !
Tema abordată astazi , este una
din cele mai aproape sufletului meu.
Copil fiind, de când am început sa înțeleg mai multe, pe la patru ani,
pe lângă minunatele povesti spuse de bunica Mamia, așa cum ii spuneam noi,
aborda si sfaturi, pilde, învățături din Cartea Sfântă.
Pe vremea aceea
credință in Dumnezeu era mult mai profundă, dar se populariza mai puțin,
păstrându-se mai mult in căldură inimii, a sufletului. Îmi aduc si acum aminte
și de fiecare dată îmi lipsește, blândețea vocii, care ne "
apostrofa", când mai făceam cate o " nefăcută ".
De cate ori
greșim, facem cate o prostie, de acolo sus din cer, DOAMNE - DOAMNE ne vede si
se supăra. Ca să ne ierte, trebuie sa îi cerem iertare, să nu il întristăm...
Tot acolo sus, se găsesc toți Îngerii, pentru ca fiecare om, de la naștere are
un Înger păzitor acolo sus. Ei, cei de acolo ne veghează să ne fie bine.
De
multe ori, se întâmpla sa vedem salturi cu parașuta sau… lansarea cu parașuta a
unor medicamente, in zonele mai greu accesibile. Eram fascinați de zborul
lin... Eram mereu in grupul celor mai mari, verișori, vecini, chiar părinți,
care se mai jucau cu noi, când timpul le permitea.
Din batiste sau din bucăți
mai mari de material ușor, confecționam parașute, pe care le lansam de la
înălțime, din pomi mai înalți, clădiri, dealuri... Mai târziu, am început să
realizăm mici zmee din mătase colorată, cu margini din carton mai rezistent sau
chiar fâșii din furnir.
Doamne, câtă bucurie am simțit când am reușit să înalț
prima dată zmeul, să il conduc in bătaia vântului. Eram deja mare... așa ma
simțeam eu.
Anii au trecut, viața mi-a arătat si mi-a scos in cale multe
obstacole, multe oportunități pe care am învățat să le depășesc sau să le
folosesc, fără să uit că acolo sus există entitățile ce ne supraveghează si ne
protejează, iar Dumnezeu ne supervizează.
Viața s-a derulat și timpul devenea
mai scurt, pentru trăirile mai intense împreună cu copiii.
Așa erau
vremurile...
Dar, anii au trecut si in viața noastră a venit o lumină inegalabila,
in viata noastră, nepoțica, ce ne-a
readus pofta de viață, frumusețea si parfumul tinereții in suflet.
Începând din
primii ani, i-am creat încredere, dorință de frumos, de adevăr, de înțelegere,
acceptare, compasiune.
Când sărbătoream împlinirea vârstei de 4 ani, i-am creat
prima surpriza... Știind că sus, in albastrul senin al cerului sunt toți
îngerii, toate sufletele celor care au plecat in țara linistei, a împăcării, in
lumea celor fără de Dor, in tara bătrânilor, am înălțat spre cer, baloane cu
heliu, cu mulțumiri pentru tot, ca să participe si sa se bucure împreună cu noi
la aniversare. Minute in șir, multe minute, am urmărit cum cerul se umplea de
baloane multicolore, inaltandu-se, iar pe o bucată de mătase, ridicată de
câteva baloane pe care scria : " Vă multumesc tuturor!". Convingerea
că toate privirile si gândurile bune sunt cu ea, Maria Teodora lacrima de
fericire.
A mai crescut , iar în anul
următor, in căldura verii si adierea vântului, am înălțat împreună câte un
zmeu: ea , prietenii ei și noi adultii, in parcul din preajma casei.
Încântarea, bucuria si mulțumirea li se citea pe chip.
Dar, așa, cum e bine, am continuat cu alte
surprize... Era in seara Învierii Domnului...
Am plecat spre biserică, pentru noaptea
Invierii, mai repede decât de obicei. Am oprit pe malul canalului Bega.
I-am
spus nepoatei noastre, ca vom face ceva nou. Pentru că si acolo sus, toți
așteaptă Invierea, noi aprindem câteva lampioane de hârtie, pe care le trimitem
sa zboare spre cer, ca mulțumire pentru că suntem bine și dorim ca sufletele
din lumea celor plecați în eternitate, prea repede, să se bucure de lumină, in
așteptarea Invierii. O încântare citeam toti pe chipul si in ochii ei
stralucitori. Întreaga familie am sărbătorit in lumină, seara , pana când a
început slujba Învierii Domnului. A fost
încă o noapte a luminii, a nostalgiei si a bucuriei in același timp... După
terminarea slujbei, am mers spre casă, să ciocnim conform tradiției un ou roșu,
să ne bucurăm de încă o Inviere , cu sufletele pline, scufundate in lumină și
bucurie.
Indiferent de anii adunați, de
culoarea părului, de numărul mare de aniversări, sa nu uităm niciodată anii
copilăriei, anii in care am învățat sa prețuim bunicii, părinții, amintirile,
prietenii, viața cu tot farmecul ei...
Încărcat de nostalgia anilor
trecuți de multe ori prea repede, de bucuria ca am întâlnit oameni minunați ca
voi, mă “arunc” fără teamă, fără pic de regret pentru trecut, plin de speranță
pentru viitorul înflăcărat.
Va îmbrățișez cu multă, multă,
multă dragoste, prietenie si prețuire si va rog nu uitați că noi suntem
adevărații făuritori ai vieții noastre.
Va doresc să vă cufundați in
Pacea, Lumina sufletului si Iubirea necondiționată, fara sfarsit…
Prietenul Vostru, pentru
totdeauna, Petre.
Articol scris de Petru Hinda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu