DE LA LUME ADUNATE: Traditii romanesti de Sfantul Andrei

Pentru ca maine, 30 noiembrie e sarbatoarea sfantului Andrei m-am gandit sa pun un articol din roastrolog.com, despre traditiile romanesti din aceasta zi.

Suntem romani, traditiile romanesti sunt adanc in subconstientul nostru, si chiar daca numai  pentru  acest lucru, ar trebui sa le stim.
Va multumesc, si cu ocazia sarbatorii de maine, doresc tuturor celor care isi sarbatoresc ziua de nume, LA MULTI ANI cu zile minunate, incarcate de belsug in toate sectoarele vietii.

Alexandra Hinda

TRADITII ROMANESTI DE SF.ANDREI

Ramanand fidela promisiunii de-a va (re)aminti traditiile noastre stramosesti, astazi o sa va povestesc despre obiceiurile si superstitiile legate de ziua Sfantului Andrei.

Mai intai de toate, as vrea, insa, sa-ti spun ca sarbatoarea Sf. Andrei este numita in traditie si “cap de iarna, adica ziua cand incepe iarna. Si, chiar daca ninge sau nu, de Sf. Andrei, in jur de 700.000 de romani care poarta numele Andreea, Andreia, Andra, Andruta, Andrusa, Andrei, Andras, Endre, Andru, Andries, Andreeas si Andreas, isi sarbatoresc ziua numelui. Daca nu stiai, numele "Andrei" deriva din grecescul "Andreas", care inseamna "viteaz", "barbatesc", ambele atribuite fiind unele de putere si maretie.

Sf. Apostol Andrei nu este numai ,,apostolul romanilor” si increstinatorul geto-dacilor, asa cum probabil deja stii. Scotia, Grecia, Rusia, Polonia, Ucraina si Insulele Barbados, toate beneficiaza de protectia Sf.Andrei. Tot Sf. Andrei guverneaza si patroneaza Patriarhatul Ecumenic din Constantinopol. In Scotia, sarbatoarea Sfantului Andrei este denumita ,,Saint Andra`s Day” si este celebrata cu mare fast in zilele de 29-30 noiembrie.

Documente datand din sec. al XIX-lea, stau marturie ca Sf.Andrei era considerat “stapanul lupilor”, mai mare peste fiarele salbatice, iar din acest motiv, romanii tineau cu respect aceasta zi pentru a-si apara vitele de lupi si alte fiare salbatice. 

Noaptea Sfantului Andrei este marcata profund de mister, sacru si nenumarate obiceiuri. Traditia populara vorbeste despre coborarea spiritelor mortilor precum si luptele nocturne ale strigoilor și strigoaicelor care fura mana lapteluIisI a campului, danseaza, dar si ataca gospodariile si oamenii. Asa cum veti descoperi pe parcursul acestui articol, sarea, macul, canepa si usturoiul sunt cele maI eficiente remedii pentru protectia impotriva spiritelor care nu-si pot gasi linistea. Dar, inainte de a vorbi despre toate aceste traditii milenare ...

CINE A FOST SFANTUL APOSTOL ANDREI?

Numit si Prōtoklētos (gr. Πρωτόκλητος) sau ,,Primul Chemat”, Sfantul Apostol Andrei este fratele mai mic al Sfantului Petru. Nascut in Bethsaida, Israel, impreuna cu tatal si fratele sau Petru au dus mai departe traditia familiei, pescuitul. Cel care l-a initiat in tainele ,,noii religii” a fost profetul Ioan Botezatorul, iar in momentul in care Sfantul Ioan il identifica pe Isus ca fiind ,, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan 1, 29) Sfantul Andrei decide sa isi dedice viata unui scop religios. Sfantul Evanghelist Matei, descrie momentul in care atat Sfantul Petru cat si Sfantul Andrei au fost chemati la apostolie:

"Pe cand Iisus umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis: "Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El" (Matei 4, 18-20).

Conform lui Eusebiu din Cezareea,

"Sfintii Apostoli ai Mantuitorului, precum si ucenicii lor, s-au imprastiat in toata lumea locuita pe atunci. Dupa traditie, lui Toma i-au cazut sortii sa mearga in Partia, lui Andrei in Scitia, lui Ioan in Asia".

Traditia Bisericii ne spune ca, dupa Inaltarea Domnului la cer si dupa Cincizecime, Apostolii au tras la sorti si au mers in toata lumea, pentru propovaduire. Atunci, Sf.Andrei, cel dintai chemat dintre apostoli, i-a cazut sortul sa mearga in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia, adica Dobrogea noastra, si pana in Crimeia. Insa, a umblat in aceste locuri nu in graba, ci, in fiecare, zabovind si rabdand multe Impotriviri si nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos.

Sf. Andrei reprezentant in iconografia bizantina purtandu-si crucea de martir.

Sf. Andrei reprezentant in iconografia bizantina purtandu-si crucea de martir.

Sf. Andrei i se mai zice si Andrei Pescarul pentru ca "dupa cuvantul lui, niste oameni care se necajeau cu pescuitul au tras cu voloacele si au prins peste mult.' (Th. D.Sperantia). Se povesteste ca incepand de atunci, de ziua lui se obisnuieste sa se manance peste.

Nu se cunoaste anul martiriului sau, unii istorici îl fixeaza în timpul persecutiei imparatului Nero, prin anii 64-67, altii mult mai tarziu, pe la sfarsitul veacului „apostolic”, in cursul persecutiei imparatului Diocletian.

Traditia care spune ar fi murit pe cruce in forma de X a aparut abia in secolul al XIV, neexistand date concrete despre acest lucru, iar faptul ca nu se cunoaste data exacta a martirizarii sale, ridica unele semne de intrebare asupra legendei ,,Crucii Sfantului Andrei”.

Oricum, legendele si miturile au la baza un sambure de adevar, asa incat traditia orala a preluat aceasta informatie, perpetuand-o.

CREDINTELE DACICE SI SF.ANDREI

Folcloristul Tudor Pamfile, in lucrarea sa intitulata Mitologia poporului roman aminteste ca Anul Nou Dacic avea loc in perioada 14 Noiembrie - 7 Decembrie, moment sacru, cand roata lumii se reintoarce la punctul initial. In acest interval de timp erau organizate de catre preotii daci ceremonii speciale care aveau ca element central venerarea Lupului, animalul totemic al traco-getilor.

Pestera Sf.Andrei (Constanta), locul unde traditia spune ca Apostolul si-a petrecut timpul in rugaciune.

Pestera Sf.Andrei (Constanta), locul unde traditia spune ca Apostolul si-a petrecut timpul in rugaciune.

Perioada Anului Nou Dac coincidea cu ceremoniile religioase romane, care il celebrau pe Saturn, stapanul timpului. Deoarece Sfantul Andrei a predicat in spatiul danubiano-pontic si si-a petrecut, conform traditiilor orale, aproape patru ani intr-o pestera localizata astazi in judetul Constanta, asocierea cu imaginea Lupului si conexiunea cu zeul timpului, Saturn, s-a produs firesc si s-a implementat in mentalul colectiv.

Astfel, noaptea de 29 spre 30 Noiembrie devine noaptea in care cerurile se deschid, lupii vorbesc, se fac ritualuri de protectie, fetele sau femeile singure isi viseaza ursitul, iar magia domneste peste tot. Timpul se dilata, orele nu mai au nicio valoare si viziunile sau trairile spirituale care cronologic dureaza cateva minute sunt percepute ca durand ani in sir.

Se spune ca in aceasta noapte cel care reinstaureaza echilibrul intre cele doua lumi este Sfantul Andrei, iar pentru a-l chema este bine sa se faca semnul crucii cu un usturoi taiat deasupra usii de la intrare si a ferestrelor casei.

RUCODELIA-grau

Sarbatoarea Sf.Andrei, increstinatorul romanilor, este insotita de o traditie ce se pastreaza de secole si care este asociata termenului de rucodelie. Cuvantul “rucodelia” inseamnă in limba slavona “lucrul mainilor”. Acest termen este folosit în Pateric, Filocalie si scrieri ale Sfintilor Parinti, cu sensul de lucru al mainilor pentru parintii nevoitori ai pustiei.

Rucodelia avea doua semnificatii: in primul rand, aceea de ocupatie, insotita de rugaciunea lui Iisus, “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ma pe mine pacatosul “; a doua explicatie este aceea de mijloc de a se sprijini material pe sine, din vanzarea acestui lucru. Traditia de a pune grau la incoltit pentru a rasari pana la Nasterea Domnului, cand putem decora casa cu el, îl putem darui sau il putem folosi în salate deoarece este bun hranitor. Daca vrei sa respecti traditia, atunci poti sa iei o farfuriuta mai adanca, un bol nu foarte inalt sau un alt recipient din sticla sau lut, in care pui un strat de pamant sau vata. Peste acesta presari grau din destul, bob langa bob. Il uzi o data pe zi. Graul va incolti si creste aproximativ 1 cm pe zi.

NOAPTEA SF. ANDREI, STRIGOII SI USTUROIUL-usturoi

In această noapte spiritele morților ies din morminte și se iau la bătaie la hotare, răspantii de drumuri și prin alte locuri necurate, folosindu-se de limbile de meliță și coasele furate din gospodăriile oamenilor. Duelurile lor durează pană la cantatul cocoșilor, cand spațiul se purifică și strigoii se intorc la locul lor.

Tot documentele despre pe care le mentionam anterior spun ca Sf.Andrei este mai mare peste strigoii, aceste “duhuri rele” care isi fac aparitia in lumea oamenilor pentru a le face rau. Pe de alta parte, alte traditii populare romanesti spun ca strigoii isi fac aparitia in lumea noastra doar in anumite zile—Sf. Gheorghe, Inaltarea Domnului, Sf. Andrei si Anul Nou, se aduna si sarbatoresc asa cum o fac si oamenii.

Leacul strigoilor este de multe ori usturoiul, considerat ca datator de protectie si binefacator. In poezia Strigoiul, George Cosbuc, aminteste de credinta populara ca usturoiul fereste de strigoi:

“Crestinii, cati nu dorm, cu spaima cheama/ Pe Maica lui Hristos si-aprind grabit/ Tamaie si-usturoi pe-un vas de-arama: Ea singura-n cascioara, biata mama,/ Sta chip inmarmurit.”

Batranii satului spun ca de ziua Sf. Andrei, ca sa te protejezi de strigoi, e bine sa mananci usturoi (Botosani) si chiar sa-ti ungi trupul cu aceasta. Tot usturoiul era folosit pentru protectia casei, iar in anumite zone, acestuia i se adauga si leustean. Asadar, traditia spune ca e bine sa ungi cu usturoi tatanile usilor, sa faci cruci si sa ungi cu usturoi ferestrele, hornul casei, portile, sura etc . Mirosul usturoiului tine departe strigoii. Ca sa protejezi animalele de strigoi, batranii ung cu usturoi coarnele animalelor si ugerele vacilor (ca sa dea lapte, sa fie ferite de mana).

Un alt obicei spune ca spiritele rele nu vor avea acces in casa, daca gospodinele vor intoarce in seara de Sf.Andrei toate canile si vasele cu gura in jos.

VRAJI, FARMECE SI URSITUL ...

Tot traditia a pastrat ziua Sf.Andrei ca fiind una favorabila pentru diverse acte magice prin care se urmareste realizarea unor dorinte, in special cele legate de ursita. Tudor Pamfile scria la inceputul sec. al XX-lea ca

“fetele si vaduvele isi fac <pe ursita>, vrajind de petire, de dragoste, cautandu-si de noroc, sau facand farmece de rautate, care trebuie sa se lipeasca de dusmani si de casele lor”.

Sunt multe obiceiuri, iar unele se pastreaza si azi, prin care fetele si isi pot “vedea” ursitul in noaptea de Sf.Andrei, dar am selectat doar cateva dintre acestea:

Turta lui Andrei — In Covurlui, fetele coceau pe vatra “turta lui Andrei” sau “colacul lui Andrei”, pe care apoi o mancau, asteptand peste noapte sa vina in vis un voinic sa-i dea apa, ca sa-si poteleasca setea; acela era ursitul; daca viitorul sot refuza sa apara in vis aducandu-i apa de baut, atunci fata respectiva va trebui sa mai astepte;

Ursitul din fantana — fata care vrea sa-si vada ursitul aprinde in noaptea de Sf. Andrei o lumanare de la pasti, o coboara aprinsa in fantana ca sa lumineze apa si rostea “Sfinte Andrei,/  Scoate-i chipul in fata apei,/ Ca in vis sa-l visez,/ Ca aievea sa-l vaz!”; cand a terminat de rostit rugaciunea, se zice ca apa se tulbura si fata vede chipul ursitului;

Turta sarata — in Maramures, fata pregateste o turta sarata (sau o placinta sarata), mamanca o bucata din ea, iar ce ramane o punea nopatea sub cap, crezand ca va visa un flacau, adica ursitul;

Firele de grau — in Cernauti, fata care vrea sa-si  viseze ursitul pune sub cap 41 de fire de grau si rosteste: “Voi, 41 de fire de grau!/ Eu voi dormi si voi hodini,/ Dar eu ma rog lui Dumneze/ Sa-mi trimeata ingerul meu,/ Sa-mi arate pe ursitorul meu,/ Cel ce mi-i dat de la Dumnezeu”; noapte fata is viseaza ursitul;    

Fetele desculte — in Basarabia, fetele umbla desculte si cea care se inteapa se crede ca se marita in curand; cea care calca pe o surcea uscata, se crede ca sa va marita cu un barbat batran

Busuiocul — fetele care vor sa se marite ascund sub perna un fir de busuioc, pentru a-si visa iubitul.

CATE BORDEIE, ATATEA OBICEIE ...

Legatul obiectelor ascutite si pieptenului. Foto: Transilvania TV

Legatul obiectelor ascutite si pieptenului. Foto: Transilvania TV

Artur Gorovei si Gh.F.Ciausanu mentioneaza despre ca in ziua de Sf.Andrei:

animalele vorbesc, iar oamenii care incearca sa le asculte vor muri;

oamenii din popor nu se imprumuta cu nimic unul pe altul si nu se scoate nimic din casa, ca sa nu se fure nimic de la camp.

De asemenea, batranii din satele romanesti vorbesc si de alte obiceiuri care, in unele zone, inca se patreaza. Iata cateva dintre acestea:

Pazitul Usturoiului — in noaptea Sf. Andrei are loc petrecerea fetelor si flacailor din sat, numita Pazitul Usturoiului; fetele aduc cu ele trei capatani de usturoi, care sunt puse intr-o covata si pazite de o batrana la lumina unei lumanari; dupa petrecere, usturoiul e impartit sI asezat la o icoana; acest usturoi este folosit pe parcursul anului ca leac pentru vindecarea bolilor;

Obiectele taioase — pentru ca gospodăria şi animalele in faţa fiarelor de pădure, tradiţia spune că toate obiectele tăioase trebuie legate cu sfoară şi puse bine, să nu poată fi găsite in ziua sărbătorii;

Pieptenele — in Maramures, pieptenele este un obiect interzis de Sf. Andrei, aşa că toate coafurile vor fi făcute in ajun; dIntII pIepteneluI sunt echIvalentul sImbolIstIc al ghearelor salbatIcIunIlor sI de aceea trebuIe pus sub sfoara, bIne legat langa celelalte obIecte casnIce taIoase;

Munca in gospodarie — toate muncile bucatariei incepind de la taiatul painii si pana la gatitul mancarurilor trebuie terminate inainte de miezul noptii; in aceasta zi nu se lucreaza, pentru ca oamenii sa fie feriti de boli si pentru ca lupii sa nu atace gospodariile; femeile nu matura, ca sa nu le manance lupii vitele;  nu se coase ca sa nu strice gandacii recolta viitoare;

Protectia animalelor — femeile merg la biserica cu doua lumanari si un colac; una dintre lumanari e adusa acasa si cu ea aprinsa se face un ocol al curții si oborului vitelor, spre a fi ferite de animalele salbatice si de boli; alt obicei spuna ca pentru ca vitele sa fie protejate de actiunile rauvoitoare, se face un drob de sare care se descanta si apoi se ingropa sub pragul usii staulului; acest drob de sare se scote de ziua Sf. Gheorghe si se amesteca in porumbul sau in taratele care se dau de mancare la vite, spre a fi ferite de farmece si vrajitorii; tot Artur Gorovei si Gh.F. Ciausanu mentioneaza ca oamenii nu lucreaza “ca dihaniile sa nu manance vitele si ca vitele sa fie ferite de toate relelele”;

Covasa — este o bautura fermentata rituala preparata din malai si faina sau din malai de porumb sau mei, care se consuma la Santandrei sau la Ovidenie (21 noiembrie), mai ales în zona de est a tarii; gustul bauturii este dulce-acrisor, asemanator cu cel de braga; Covasa se imparte vecinilor in oale, pentru ca vacile sa fie laptoase, iar laptele sa fie smantanos; in Moldova se considera ca fiecare om este dator sa manance covasa de Sfantul Andrei, ca sa fie ferit de strigoi;

Recolta bogata de grau — femeile fierb porumb sau grau pe care le amesteca cu nuci si zahar sau cu miere si le consuma după ce au impartit si la vecini; graul se fierbe si se imparte ca sa fie graul plin de bob; in acelasi scop se arunca boabe de grau pe cos;

Sanatate — se tine sarnatoarea pentru ca oamenii sa nu capete ameteli sau ciuma si ca sa fie feriti de inec sau de arsuri cu apa clocotita, mai ales la copii; se serbeaza cu post negru pentru implinirea unei dorinte cum ar fi casatoria sau insanatosirea;

Vanatul — cei care vaneaza isi descanta pustile ca sa traga salbaticiunile la ele;

An Nou bun — in această zi nu se lucreaza pentru ca e inceputul iernii si oamenii vor sa le mearga bine tot anul; copiii pun crengi de copaci roditori in apa ca sa infloreasca si sa sorcoveasca cu ele de Anul Nou.

sursa: roastrolog.com