Dragi prieteni, bună dimineața,
Au trecut ani buni de când un
eveniment "trăit de o mama" intr-un parc, intr-o groapa cu nisip, cu
copii ce se jucau si părinți, care ii supravegheau. Atmosfera de vară, cu un
vânt cald , un soare arzător, foșnetul frunzelor care păreau a vorbi, dând
sfaturi copiilor ce se întreceau in construcții făcute din nisip. Groapa cu
nisip era plina de copilași harnici si "responsabili". Nu vreau să
amintesc numele protagoniștilor, ci sa ii numesc generic, "baietelul X"
si
"băiețelul Y", alaturi
de inca doua fetițe, care aveau doar rol de admiratoare si
"consiliere" in "designer" arhitectural. Participante
efectiv la lucrare, la competiție, erau cele doua mame, să le numim "mama
A", a băiatului X si " mama B", a băiatului Y.
Mama A, dorind să își ajute fiul,
a mers si a adus doua găletușe cu apă, umezind nisipul. Mama B, in același
timp, s-a arătat revoltată, mutându-si fiul in celalalt colt al gropii cu
nisip, apoi ca reproș ii spune mamei A . “Daca tu ti-ai învățat copilul să se
tăvălească in nisipul umed ca animalele, eu țin la curățenia fiului meu. Un
zâmbet larg al mamei A, către bunica cu cele doua nepoate, dotate cu unelte,
gata pregătite sa înceapă munca. Copilul X, in vârstă de aproximativ 3-4 ani, a
hotărât sa construiască șosele, viaducte, pentru a se putea "plimba"
cu mașinile din dotare. A inceput sa transporte nisipul umed cu o
"basculantă" de culoare albastră, realizând si apoi amenajând
tuneluri, viaducte, sub privirile admirative ale mamei si a celor doua surori,
împreună cu bunica lor, in timp ce mama B, cu fiul sau, băiatul Y, tot in
vârstă de aproximativ 4 ani, se străduiesc sa construiască un castel cu turle,
cu ziduri de apărare, cu luptători din plastic si dinozauri in miniatura. După
aproximativ doua ore de truda, băiețelul X, incantat de rezultatul muncii, după
felicitările mamei si îmbrățișările celor doua fetițe si a bunicii lor, a
început sa își plimbe toate utilajele si mașinile, prin toata constructia.
Văzând că băiețelul Y, a început să
plângă, in timp ce mama sa il certa ca s-a umplut de nisip degeaba,
băiatul X, l-a invitat să vina sa se joace împreună. Supărat, acesta a luat
nisip in galetusa ce o avea si foarte nervos i-a aruncat-o in fata celuilalt
băiat si fetitelor, apoi aruncă găleata si fuge. Plin de nisip in pâr, pe fata
si in ochi, baiatul X a început sa își strige mama, care a încercat sa rezolve
situația, in liniște. Copilul se plângea de usturimea ochilor, iar mama
speriata a telefonat la salvare. Pana la venirea salvării, mama B, cu o aroganta
specifica parveniților, își ia "odrasla" si se îndreaptă spre mașină
lor de lux, lăsând toate jucăriile in groapa cu nisip. Ca
"răzbunarea" sa fie completa, mai si striga către mama A : " așa
va trebuie, nesimtitilor, daca îți înveți copilul sa se tăvălească in noroi, ca
porcii", in timp ce trântește portiera si pornește in "tromba".
Auzind povestea, m-am "minunat"
de nivelul de educație al "celor cu bani si cu o MARE lipsa de bun simt"...
După ani, vad ca numărul lor, a "aroganților înavuțiți prin smenareala"
creste, scotandu-si copii ca pe
"Elzorab" in piața
Victoriei, cu pancarde in mâini, pe care scria dintr-o limba ... a decadentei :
"... M.IE". Asta este nivelul de expresii de educați? Proliferam
"ura, aroganta", intoxicând sufletele copiilor cu expresii ce arată
nivelul de incultura, de dispreț fata de oamenii corecți. DE MULTE ORI, ma trezesc (ca prostul in
târg), vorbind cu propria conștiința :
"Oameni buni, unde vrem sa ajungem
? Încotro ne îndreptam?". Un proverb romanesc spune: "cine seamănă vânt culege furtuna". Asta ne lipsește,
ura, disprețul, aroganta, proliferarea răului, pana la nivelul crimei?
E vremea in care ar trebui sa ne
trezim, sa reclădim respectul, acceptarea, sa cultivam Pacea, Înțelegerea,
Lumina, Bunătatea, Liniștea sufletului, Iubirea necondiționată. Ma îngrozesc
auzind sau citind in "media" ca tineri, minori, ataca bătrâni,
jefuindu-i, violând bătrâne, ucigandu-i chiar, pentru a-si ascunde faptele. In
speranță ca inca mai suntem multi Oameni cu suflet, sa ne unim, sa ii depistam
si sa corectam cat se mai poate, asemenea atitudini.
Păstrând căldura sufletului, a
bunului simt, a omeniei, a prieteniei, Va îmbrățișez pe toți cu dragoste,
pretuire, pprietenie, cu speranta ca revenirea la normalitate nu e prea
departe.
Recitesc...si atasez poezia
GLOSA
de MIHAI EMINESCU
Vreme
trece, vreme vine,
Toate-s
vechi şi nouă toate;
Ce
e rău şi ce e bine
Tu
te-ntreabă şi socoate;
Nu
spera şi nu ai teamă,
Ce
e val ca valul trece;
De
te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu
rămâi la toate rece.
Multe
trec pe dinainte,
În
auz ne sună multe,
Cine
ţine toate minte
Şi
ar sta să le asculte?...
Tu
aşează-te deoparte,
Regăsindu-te
pe tine,
Când
cu zgomote deşarte
Vreme
trece, vreme vine.
Nici
încline a ei limbă
Recea
cumpăn-a gândirii
Înspre
clipa ce se schimbă
Pentru
masca fericirii,
Ce
din moartea ei se naşte
Şi
o clipă ţine poate;
Pentru
cine o cunoaşte
Toate-s
vechi şi nouă toate.
Privitor
ca la teatru
Tu
în lume să te-nchipui:
Joace
unul şi pe patru,
Totuşi
tu ghici-vei chipu-i,
Şi
de plânge, de se ceartă,
Tu
în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi
din a lor artă
Ce
e rău şi ce e bine.
Viitorul
şi trecutul
Sunt
a filei două feţe,
Vede-n
capăt începutul
Cine
ştie să le-nveţe;
Tot
ce-a fost ori o să fie
În
prezent le-avem pe toate,
Dar
de-a lor zădărnicie
Te
întreabă şi socoate.
Căci
aceloraşi mijloace
Se
supun câte există,
Şi
de mii de ani încoace
Lumea-i
veselă şi tristă;
Alte
măşti, aceeaşi piesă,
Alte
guri, aceeaşi gamă,
Amăgit
atât de-adese
Nu
spera şi nu ai teamă.
Nu
spera când vezi mişeii
La
izbândă făcând punte,
Te-or
întrece nătărăii,
De
ai fi cu stea în frunte;
Teamă
n-ai, cata-vor iarăşi
Între
dânşii să se plece,
Nu
te prinde lor tovarăş:
Ce
e val, ca valul trece.
Cu
un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde
lucii mreje;
Ca
să schimbe-actorii-n scenă,
Te
momeşte în vârteje;
Tu
pe-alături te strecoară,
Nu
băga nici chiar de seamă,
Din
cărarea ta afară
De
te-ndeamnă, de te cheamă.
De
te-ating, să feri în laturi,
De
hulesc, să taci din gură;
Ce
mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă
ştii a lor măsură;
Zică
toţi ce vor să zică,
Treacă-n
lume cine-o trece;
Ca
să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu
rămâi la toate rece.
Tu
rămâi la toate rece,
De
te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce
e val, ca valul trece,
Nu
spera şi nu ai teamă;
Te
întreabă şi socoate
Ce
e rău şi ce e bine;
Toate-s
vechi şi nouă toate:
Vreme
trece, vreme vine.
Articol scris de Petru Hinda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu