Lupta cu timpul, cu viața...

  

Prieteni dragi, "sara buna dragii mei", așa cum zâce Bănățanu.

Lumina palida a lunii, se amesteca cu norii negri, amenințători de vreme rea. Mă uit așa, cu coada ochilor spre vârful înverzit al salciei. Farmecul lunii, in briza ușoară a serii, mi-aduce aminte de casa, de casa lu' Uica Pătru, când tălăngile vacilor, ce veneau molatec de la pășunat, se auzeau , si Uica (la sat, in Banat, la unchi se spune uica) le aștepta in "dos", la poartă din gradina. 

Ma cuprinde un val de nostalgie, de regret ca vremea tinereții s-a dus, dar in același timp, ma bucur când văd ca in urma mea, au apărut rânduri, rânduri de copii, ai generației noastre si alte doua, ale copiilor sau nepoților noștri. 

Numai cu o zi in urma, am scris ca "nu știm când ne naștem, când adormim si când plecam in stele" si parca nu îmi da vremea pace, sa nu zic ceva. 

Totdeuna farmecul vieții mi-a fost si bucuria si tristețea, ca mereu regretam fiecare clipa, ce a trecut fara sa stiu, fără sa fac ceva. 

Răsfoind tabelele cu numele colegilor, privind pozele, cu anii tinereții noastre, pline de lacrimi de fericire, iar acum, după ani si ani, când in locul adresei si numărului de telefon al unui prieten, vad o linie sau un semn al crucii, cate o lacrima plina de regrete o simt pe obraz. 

Așa este viața, plina de neprevăzut, cu bucurii ce ne înălță spiritual sau cu regrete profunde, cu pierderi, cu neîmpliniri a unor vise dorite, așteptate prea mult si spulberate... Pentru toți, pentru fiecare dintre noi, s-ar putea ca ziua de mâine sa nu mai fie decât o speranță spulberata... 

De aceea cred, ca trebuie sa ne bucuram mai mult de viață, sa profitam  de cel mai de preț cadou, primit de la Dumnezeu prin părinți. 

Ar trebui ca fiecare dintre noi, sa ne bucuram de sănătate, de iubirea apropiaților, de prieteni, de clipele ce ne-ar permite împlinirea tuturor dorințelor, atâta timp cat putem, pentru ca vine o zi, așa cum am mai spus, pentru fiecare dintre noi, când visele, dorințele, speranțele se prăbușesc abrupt, crescând regretele celor care știau totul, dar nu si ale "noastre", care plecăm in stele.  

Niciodată nu vom putea noi influența, trecerea timpului, dar putem folosi fiecare secundă, pentru împlinirea sufletului, așa cum ne dorim. Timpul trece cu sau fara voia noastră, așa cum "stie el" , in ritmul cadențat, ritmic fără a favoriza pe cineva. 

Totuși trebuie să știm, ca viața este o mare scena, pe care noi suntem actori modești, interpretând rolul vieții... 

Fiecare clipa ce trece pe lângă noi fără să facem ceva, ne "ajuta sa ne apropiem mai repede la final", pentru ca timpul trece nepărtinitor. 

Nu sunt puține situațiile. in care uitam sa ne bucuram de fiecare clipa, facem planuri pentru viitor, uitând ca astăzi inca este o certitudine, care ne permite orice acțiune, in timp ce mâine, este doar o speranță...

Fiecare zi este, ca fiecare răsărit de soare, fiecare raza de lumina, un nou început, permițându-ne să ne îndeplinim visele, dorințele, dar asta depinde de fiecare dintre noi. 

Este momentul in care sunt doua variante de acțiune: 

"1. - vrem, ne dorim, analizam si facem.

2.- nu vrem, fără comentarii, spunem NU !... si închidem totul, in afara regretelor târzii".  Atunci când analizam propriul suflet, când știm sigur ce dorim, uitam toate celelalte "fițuici zburatoare, dorințe schioape" , le aruncam in "focul dezinteresului", facandu-le cenușă, iar noi ZAMBIM, ne bucuram de clipele frumoase ale propriei vieți, așa cum dorim. 

E bine sa nu uitam, ca se spune  că "cel ce umblă pe mai multe drumuri, nu ajunge nicăieri ". Toți avem o singură viață, deci sa ne bucuram de ea, așa cum hotărâm, fără a ne împotmoli in "dorințe-volatile",  ce stim că nu se vor finaliza niciodată.

E drept, vrem sau nu, toți avem regrete, tardive uneori, am vrea sa corectam greșelile din trecut, dar timpul este neiertător si ireversibil. Sa nu ne amăgim sub nici o forma, am mai spus si repet : "trecutul este istorie, amintire, viitorul este o incertitudine, o firava speranță, in timp ce prezentul este singura certitudine". 

Vrem, ne dorim, facem, dacă nu ne lăsam purtați de vântul amăgirilor. 

Vedeți? Timpul, realizările, nerealizările sunt percepute diferit de fiecare. Cei hotărâți, stiu ce fac, si merg inainte, ceilalți, cei nehotărâți, regreta timpul pierdut, nerealizările, "multumindu-se" cu ce "a dat Dumnezeu".

Trebuie să ne bucuram de fiecare clipa, de fiecare împlinire, de fiecare persoana draga, familie, părinți, bunici, rude, prieteni, cunoștințe sau chiar fiecare Om, întâlnit in viata, de fiecare zâmbet, fiecare strângere de mână, de fiecare îmbrățișare. 

Repet, ca doar demnitatea, onoarea acceptarea semenilor, iubirea necondiționată, ne înfrumusețează viata, completand-o cu Pace, Lumina, Liniște sufleteasca, atât de mult dorite de noi toți. 

In speranța ca mâine, voi fi înțeles si acceptat pentru ce am scris, va îmbrățișez cu mare prețuire, prietenie fara limite, desi am puterea sa "fiu țepos" atunci când vad un derapaj, in relația de prietenie.

Rămân același " bătrân si vechi prieten ",... Petre.

Articol scris de Petru Hinda