Despre stres, bunicii nostri nu stiau nimic. Nu pentru ca ar fi fost ignoranti, ci doar pentru ca in vremuri de demult, oamenii luau viata asa cum era si faceau, tot ce le statea in putere sa fie bine pentru ei si pentru ceilalti. Era armonie, intelegere, bucurie, toleranta, respect, multa iubire si multe altele. Si atunci erau obstacole greu de trecut, dar ei stiau ca pot face fata, depunand efort pentru reusita. Ce nu stiau - invatau, ce stiau- impartaseau si altora, ca sa le fie si lor mai bine. Sunt fericita, ca am avut oameni langa mine care mi-au insuflat increderea, ca orice este considerat imposibil, poate fi posibil daca perseverezi.
De cativa ani, stresul este considerat vinovat pentru toate neputintele noastre, pentru nereusite, suparari, enervari, etc. Stresul, eu personal , il consider ca fiind reactia noastra la tot ce nu ne multumeste in jurul nostru, adica agentii stresori. Agentii stresori sunt generati de : prea multe responsabilitati la servici si in familie, obligatii sociale, ganduri deranjante, idea ca "nu am timp" si multe altele asemanatoare. Atunci intervine timp insuficient pentru somn si... starea de stres de instaleaza. Credeti ca bunicii nostri nu aveau astfel de stari? Dar ei nu stiau ca a aparut acest "inamic nevazut" care a primit si un nume STRESS. Si care este utilizat tot mai mult. Tot mai des aud persoanea care spun "Stresul meu". Stiti la ce pericole se expun?
O lista cu anumite indicatii pentru eliminarea stresului din viata noastra circula in ultimul timp, pe mail. Eu si fratele meu ne-am gandit ca putem scrie o serie de articole scurte din ciclul : " Metode simple pentru eliminarea stresului" si speram ca puteti sa va faceti viata mai usoara, daca tineti cont ca voi sunteti raspunzatori de viata voastra si nu cineva din afara.
1.Trezeşte-te cu 15 minute mai
devreme in fiecare zi
Articol scris de PETRU HINDA
Citind, analizând, cele 101
sfaturi pentru a trăi fara stres, am constatat că nu este greu de loc. M-am
strecurat tiptil in arhiva amintirilor din viața mea, de la 7 ani, până azi...
Am crezut că munca mă va obosi...
Marea surpriză însă a fost că relaxarea s-a asezat comod in sufletul meu,
readucându-mi parfumul copilăriei in inimă, in mintea si intreaga mea viață.
Si suvoiul amintirilor curge
usor…
“Primăvara își intra încet, incet
in drepturi... Soarele răsărea mai repede, ziua a crescut. Zăpada se topea,
rămânând doar pete albe, din loc in loc,
scoțând in evidență verdele proaspăt al ierbii. Ghioceii, toporașii, viorelele
își ridicau capetele in soare, chiar si de sub zăpadă. Câțiva vecini mai mari,
verișorii mei, au venit să ma cheme cu ei la pădure. Se apropia 1 Martie.
Hotărâserăm sa adunam flori si sa facem buchețele, sa le dăruim odată cu
mărțișoarele... Când au venit, bunica noastră, MAMIA, cum ii spuneam noi, a
venit sa îmi spună... Eu, mai stăteam încă moleșit in așternut. Auzind, am
sărit ca săgeata dintr-un arc... Fara sa mă mai spal, mi-am aruncat ca motanul
nostru, mare si galben, Nae, doua picaturi de apă pe ochi... Morocănos si vesel
in același timp, alergam mai mult, încercând sa păstrez ritmul celor mari.
Răcoarea dimineții ne transformase in ponei in plin efort... Alburii ieșeau din
noi ca din locomotivele mocănițelor... Eram numai apă si aburi, dar bucuroși.
Am ajuns in Raiul pădurii de vis, Teiuș. Am început sa culegem flori, umplând
coșurile de nuiele ce le purtam cu mândrie in mâini. După doua ore, sau chiar
mai bine, am ajuns acasă. Eram sleit de putere, flămând, transpirat... Am prins
in grabă o mână de flori amestecate, întinzându- le bunicii, i-am spus șoptit:
mi-e o foame de îmi vine sa mănânc florile... Plină de blândețe si bunătate,
trecandu-și mâna prin părul meu umed, ne-a zis... Harnicilor, meritați să vă
pun la masă... Spălați-vă si hai...
Flămânzi, obosiți cum eram, ademeniți de mirosul pâinii proaspăt scoasă din
cuptor, ne-am așezat... Cine a spus rugăciunea, dimineața ? a prins sa întrebe
bunica, apoi, ceva mai autoritar, a continuat : " sa nu mințiți ! ".
Toti, priveam in jos, rușinați... Privindu-ne, a continuat... Când aveți ceva
de făcut, nu uitați : " Treziti-vă totdeauna cu 15 minute mai
devreme, va spălați, faceți o rugaciune, apoi, mâncați ceva si apoi începeți treaba"... Nu am mai uitat sfatul ăsta niciodată și mi-a
prins bine toată viața.
Va rog încercați, să faceți la
fel si nu veți regreta...
Cu mult drag si prietenie, Petre.
Zile pline de LUMINA SI IUBIRE
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu