Cu o saptamana inainte de TRAGEDIA DE LA COLECTIV, fratele meu a scris poezia de mai jos... Ranile ce ni le-a lasat ziua de 30 octombrie 2015 nu au cum sa se vindece... Lacrimi fierbinti au lasat urme invizibile, pe obrajii si in inimile noastre. De atunci, nici pentru mine clipele, nu au mai fost la fel... As vrea sa am destul de mult talent, incat sa scriu si sa-mi strig durerea si revolta , astfel incat sa se auda pana departe...Poate se rezolva ceva... Pot doar atat, sa intind acest covor de flori in memoria oamenilor ce au plecat dintre noi la COLECTIV. Dumnezeu sa ii odihneasca in pace! Pe voi oameni buni, ce ati pierdut pe cineva drag, va imbratisez si plang alaturi de voi.Condoleante!
Speranță vieții ....
De PETRU HINDA
REGRET TARZIU...
LA MIEZ DE NOAPTE...
NU TE CUNOSC,
NU MA CUNOSTI...
NICI EU
N-AM FOST BARBATUL TAU,
NICI TU,
N-AI FOS FEMEIA MEA...
CI FIECARE- UN SPIRIT LIBER,
SPER...
NU VREAU NIMIC SI,
NICI NU CER...
N-A FOST SI POATE,
NU VA FI SA FIE,
PE PAMANT...
DAR INTR-O ZI ,
VOM FI-MPREUNA...
CA DOI VECINI DE STELE,
SUS IN CER...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu