Iubeste-l pe cel care te iubeste, chiar daca nu are nimic; nu-l iubi pe cel care nu te iubeste, chiar daca e sultan in Egipt.

Bună  dimineața, prieteni dragi,

Pentru a evita monotonia, pentru o schimbare in abordarea subiectelor, am început o tema ce cred ca o sa fie bine primita, si de tineri si de "tinerii vârstnici"...

Tema iubirii, a dragostei, a fost si o sa fie mereu un subiect pe buzele tuturor, tineri si vârstnici.  Pentru ca întotdeauna am ales sa încep totul chiar de la inceput, consultând "dex-ul"...

IUBIRE - Sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus; dragoste; amor. 3) Ataşament sufletesc (simpatie, prietenie, afecţiune) puternic faţă de cineva sau ceva. /v. a iubi . 

Am considerat normal sa încep cu aceasta precizare, pentru cei care refuză sa citească, sa înțeleagă sensul exact. 

Azi, in numele "iubirii", din pacate tot mai multi,  se bălăcăresc in toate barurile, , cluburile, de la cele ce"parfumează cu mahorcă" cartiere intregi, pana undeva sus de tot, dar e firesc sa etapizam nivelurile. 

Dupa zonele cu "mahorca", urmează cluburile in care toți devin "alergici" din cauza bauturilor fine, ce curg neîncetat, a tinerelor frumoase, a parfumurilor fara număr. 

După ce scăpam de "interioare", ne deplasam in natura. Toate drumurile , lizierele pădurilor, sunt pline de femei "flamande de ..." , dar sa le întrebam de ce...? Îndrăznind sa adresam o întrebare: "sunteți atât de dornice de iubire"? Răzând... răspund: "nu, nici de iubire, nici de sex, doar banii ne interesează, ca noi nu suntem ca proastele alea care pune botul, ca le iubește...". 

Rămânem fara replica dar nu renunțam si continuam traseul, căutând "iubirea" in toate locurile, in lumea călugărilor, a bisericii, a înaltei societăți, in lumea regala, ajungând apoi la Iubirea necondiționată, curata si adevărata a lui Dumnezeu, care ne iubește pe toți, indiferent de vârstă, sex, credință, culoarea pielii, fara a ne diferenția. 

Daca analizam atent etapele, constatam ca la nivelurile de jos "iubirea este asociata si confundata cu sexul", dar cum nivelul de înțelegere creste, sentimentul iubirii este perfect priceput si diferențiat... 

Iubirea naturii cu toate frumusețile ei, cu toate formele de viață, familia, copii, prietenii, persoanele ce le întâlnim in decursul vietii, obiceiurile si glia strămoșeasca ... 

Ajunși la nivelul suprem al iubirii, înțelegem ca doar iubind,  pornind de la noi, putem creste spiritual, din tot sufletul. 

Este un frumos proverb, care îmi place si sper ca si Vouă, motiv pentru care il adaug, pentru a înțelege profunzimea lui: "Iubirea, Dragostea, e ca ceața: nu e inaltime pe care sa n-o acopere".

Nu înțeleg, sau poate nu am puterea de intelegere, când se vorbește despre cupluri formate din doi bărbați sau doua femei, care mai ridica si pretenția de a "adopta copii". 

Cum pot explica copiilor care este "mama si care este tatăl?" 

Cum sa explicam care sunt organele genitale diferite ale femeilor si ale bărbaților. 

Distrugem, ucidem conștient normalitatea? 

Așa ceva nu se întâlnește nici in lumea animala, decât ca anomalii genetice foarte rare.  

Trecerile astea de la un nivel al cunoașterii, al trăirilor, la nivelul înțelepciunii se face destul de greu, daca nu parcurgem timpul cu pasi adăugați. Salturile, ne pot provoca neplăceri, neîmpliniri, regrete. Ca in toate si in iubire, graba, superficialitatea, nu înlocuiesc erorile, greșelile, ci le accentuează. Pe vremurile de mult uitate, era o zicală ce ne indemna la temperare: "spic cu spic, patriei snop".

La fel este si in iubire, un mănunchi de vorbe frumoase, generează un mănunchi de sentimente, clădind cu fiecare clipa, un edificiu al fericirii. 

Sa ne acceptam, sa consolidam iubirea sub toate formele, normalitatea trăirii in Pace, Liniște, Lumina, Intelegere, acceptare. Semănând iubire, culegem iubire.

Pentru ca maine este Ziua copilului, sa spunem La multi ani tuturor ! Si sa ii învățam ce este, cum este, care este modul in care trebuie sa o primim si sa-i învățam sa o daruiasca cu tot sufletul.

Îmbrățișări fara sfârșit, pline de prețuire, de iubire necondiționată, de prietenie si dor.

Mereu același, prieten vechi , dar dornic de a se reinventa si a se îmbogăți spiritual, Petre H.

Cel ce cunoaşte aceste proverbe pe dinafară, fără a le practica, este asemănător aceluia care, aprinzând o lampă si in acelaș timp închide ochii...

Bună dimineața, prieteni dragi,

A trecut weekendul in liniște, intr-o atmosfera frumoasa, de iubire si înțelegere, cu mulțumire si bucurie in suflet. Mama noastră , împlinind 92 ani ne-a făcut un cadou deosebit, de a ne bucura inca un an de"copilărie" , mama fiind inca in viata. Am învățat in viață ca totdeauna "Calea supremă a altruismului este o scurtătură ce duce la împărăţia Cuceritorilor. E o pistă mai rapidă decât cea a calului de curse, şi totuşi egoistul n-are habar de ea".

Fiecare întâlnire cu cei dragi, cu cei care au intrat in suflet, cu mult timp in urma, îmi crează o stare de împlinire si bogăție sufleteasca, cum rar se intampla. 

Altruismul, bunătatea sufletului, bucuria întâlnirilor,  căldura sufletului ne transforma in oameni, mai buni, mai iubitori, mai siguri pe noi, pe forțele noastre. 

Trăim o etapa grea a vieții, a luptei cu noi înșine, a luptei cu nedreptatea, a luptei cu atitudinile cameleonice ale unei mari majorități a semenilor. Minciuna, falsitatea, dorință de subjugare a celor din jur, care vor sa rămână demni, este prezenta la vedere. "Mimetismul", daca pot spune așa este atât de răspândit si de multe ori, cu vorbe frumoase, mieroase, (pana la atingerea scopului) si cel mai feroce, se transforma in "îngeraș" si imediat ce a simțit ca este pregătit momentul, ataca fara mila. 

Constatam zi de zi, o atmosfera tot mai încărcată, o distrugere a relațiilor de vecinătate, de prietenie, de familie chiar, apărând "lingușitorii parșivi" care te conving cu tot feluri de tertipuri, de atitudini, spoite cu "otrava cu aspect si gust de ambrozie".

Prieteni dragi, îmi cer iertare ca trebuie sa spun, dar e de preferat sa ocolim lingușitorii, pe cei care folosesc "E-urile " pentru un gust mai bun, aspartamul in loc de miere si sa vedem bunătatea, adevărul in cei care au puterea sa ne arate toate greșelile, toate minusurile noastre, direct, fara ocolișuri, privindu-ne  in ochi. 

Se spune si nu fara temei ca "drumul spre Iad este pavat cu aur, cu intenții bune". Toți, o știm fara ascunzișuri, ca viață este drumul intre naștere si moarte, ca fericirea nu este o bucata mare de "ceva" poleit cu... "altceva" de culoare aurie, ci un lung "șir de trăiri frumoase". 

Ma înfior, când la fiecare pas o tânără, un tânăr, ametit de aburii alcoolului, al minciunilor frumos ambalate, al vorbelor dulci, cu mijlocul plin de venin puternic de vipera  "sunt fericiți" pana când se trezesc in "miasmele" minciunii, falsității, in postura de cerșetor, sau "sluga" a placerilor si dorintelor  ingerilor de ieri, transformați in demoni autentici. 

E vremea trezirii, a revenirii la starea de normalitate, a ne trezi din "visele coșmar" si sa învățam sa privim adevărul in fata, sa descoperim Pacea, Lumina, Liniștea sufletului, Iubirea neconditionata, fara sfârșit, așa cum erau visele adevarate, de când eram copii.

Sa nu ne lăsam amăgiți, mințiți, de vorbe mieroase fara acoperire. 

Dragilor, nu renunțați la viață adevărata, cu bune cu rele, cu piedici, cu greutăți pentru un "flash de blitz", care ne poate turna veninul in suflet si ne poate distruge toate planurile vieții. Nu întâmplător am ales acest titlu pentru azi:

"Cel ce cunoaşte aceste proverbe pe dinafară, fără a le practica, este asemănător aceluia care, aprinzând o lampă, si in acelasi timp închide ochii..." 

Noi, ca oameni responsabili, trebuie sa înțelegem ca  viața este un curs continuu, doar daca nu sărim forțat peste etape, închizând ochii, lasandu-ne sa plutim in lumea viselor deșarte.

Va rog, sa luptam împreună pentru recâștigarea demnității, onoarei, a vieții in ansamblul ei.

Va îmbrățișez cu toată sinceritatea, dragostea, dăruirea, prețuirea si prietenia, alaturi de frumoasele amintiri, de dorul ce mereu va menține, in gândul meu.

Totdeauna gândurile mele va vor căuta si va vor regăsi in suflet, acolo unde ați poposit cu mult timp in urmă. 

Raman același vechi si constant prieten, Petre H.

Deşi un veşmânt este spălat de 100 de ori...

Bună dimineața, prieteni dragi,

Timpul trece, lăsând in urma lui insemnari, unele incarcate de parfum altele nu. Totul depinde de modul de abordare, de ceea ce ne dorim, de ceea ce facem. In foarte multe situații auzim spunandu-se de "marii sfătuitori": "nu e bine sa privești înapoi", că o gândire retrograda te împiedica sa mergi înainte. Parțial sunt de acord si spun mereu ca "trecutul este istorie", in timp ce "viitorul este făurit din dorințe, speranțe si incertitudini". Singura etapa a vietii, pe care trebuie sa o trăim, clipa de clipa, este prezentul.

Voi încerca sa argumentez fiecare etapa a vieții, trecutul, prezentul si viitorul. Pe vremea când modul gândirii mele se consolida, in cinematografe rula un film, "privește înapoi cu manie...". Nu am înțeles sensul acestui titlu si am întrebat, in stânga si in dreapta, pe cei care ma înconjurau cu iubirea si sfaturile lor, pe care le consideram atât de valoroase, asemenea pepitelor de aur. Am primit răspunsuri asemănătoare, unele mai simple, altele mai detaliate, dar toate vizau aceleași idei. Trecutul nu trebuie negat, ascuns, pentru ca acolo sunt rezultatele gândirii si faptelor noastre. Ne rușinam de ele, ne rușinam de noi? Toate lucrurile bune, toate gândurile frumoase parfumează si ne umple trecutul cu lumină. Trecutul este un început de viață, mai lung sau mai scurt, care il putem asemui cu un drum serpuind, ce urca spre vârful unui deal, a unui munte. Daca in urma lăsam faptele bune, drumul rămâne curat, plin de parfumul florilor ce infloresc, dar in timp ce lăsam toate mizeriile, toate faptele urate, murdare, încărcate cu gânduri nedemne, privind in urma, vedem bălării, diverse ființe gata sa atace si intr-un timp scurt, nu mai recunoastem drumul pe care am urcat.

Folosind un alt proverb tibetan, cred ca se lămuresc toate lucrurile si înțelegem adevăratul sens : "Cum să devină el curat şi pur, dacă e spălat în apă soioasă?" De aceea, este benefic sa folosim "apa curata", pe care o "traducem", explicand ca adevărurile, bunătatea, înțelegerea, dăruirea, lumina sufleteasca, pacea si iubirea sunt "apa curata" ce curata neplăcerile, durerile, regretele eliminand astfel "apa soioasa" a durerii, a neplăcerilor, a neîmplinirilor .

Îmi doresc ca in sufletele noastre "toate faptele sa fie spălate cu apa curata", cu lacrimi de iubire si nu numai...

Va îmbrățișez cu toată dragostea, prețuirea, dăruirea, cu sentimentele fierbinți rascolite in amintiri si un dor, de dor si de iubire necondiționată.

Va doresc tuturor ca parfumul florilor crescute pe drumul de munte si lumina nesfârșită a soarelui, sa va însoțească completând dorul meu, mereu mângâitor si răscolitor in același timp. Acelaș vechi si constant prieten, Petre.

Un astronom face calcule şi preziceri asupra mişcării lunii şi stelelor, dar el nu ghiceşte ce e în propria casă.

Bună dimineața, prieteni dragi,

Era o vreme, cand in familiile din marea societate, nu lipsea astrologul, asemenea familiilor regale sau împărătești, care studiau mișcările aștrilor si efectul asupra vieții de zi cu zi. Astăzi, sunt emisiuni cu tot felul de "astrologi, specialiști in horoscop, prezicători, etc.". Au reușit sa se înmulțească ca puful de păpădie. Predictiile din vremurile amintite erau mult mai precise decât cele de astăzi, cu toată tehnologia performantă existenta. Asa cum spune si o fraza din titlul temei, e mult mai greu cu "superficialitatea specialiștilor făcuți la apelul de seara", așa cum spuneam noi in armata, sa "descopere ceea ce se întâmpla in casa, in familia lor".

Nu realizează oare de ce atmosfera in familie este tensionata? Este știut si este foarte normal sa știm câteva lucruri esențiale, ca sa ne explicam  tot felul de întâmplări ce ne schimba viata:

1.) " Femeile certate se comportă urât ".

2.) " Nu te întinde la vorbă cu vanitoşii " .

3.) " Nu te măsura cu cei norocoşi ".

4.) " Nu condamna pe cel ce vrea să se răzbune ".

5.) " Nu purta pică celui puternic" .

Toate acestea ne arată necesitatea de a stabili relații de colaborare, de intelegere, de armonizare a atmosferei sufletești. Totul este in concordanta cu gândirea, modul in care ne stabilim si ierarhizam relațiile, telurile si nivelul pe care vrem sa il atingem. Nimic nu este mai important decât armonia relațiilor, a sufletului, a gândirii, a credinței si bunului simt.

Pentru ca toți ne dorim același lucru, va doresc sa va bucurați de importante si necesare realizari, Pacea, Lumina, Liniște sufleteasca, Armonia relațiilor, de Iubire necondiționată si fara sfârșit.

Pentru a compensa si a comprima mai mult distanta geografica, va îmbrățișez cu multa dragoste, prețuire a relațiilor de suflet, in atmosfera calda a amintirilor, a timpului trăit împreună, răscolit de un dor, un dor neiertător.

Mereu același vechi prieten , dar oricând prezent la nevoie. Petre H.

Vanatoarea Dimensiunii Ascunse | DOCUMENTAR IN ROMANA

Buna ziua, azi fiind zi de sarbatoare va propun vizionarea unui film documentar interesant.

Va doresc zile senine si urarea traditionala HRISTOS S-A INALTAT!

Alexandra Hinda





sursa:https://www.youtube.com/watch?v=IL3mWsSYWUg&feature=youtu.be

Când întreprinzi un lucru important, încearcă să-ţi iei aproape, un prieten, un tovarăş de încredere.

Bună dimineața, dragi prieteni,

Desi seara, a început așa cum nu mi-aș fi dorit, cu ploaie, cu vant puțin mai aspru , am ajuns la o înțelegere prieteneasca.

Pământul la fel de însetat, ca sufletele noastre uneori, căuta un prieten pe care in final l-a găsit, Ploaia... Atunci, pentru un moment, am căzut in visare si mi-am adus aminte de copilărie. Verile acelea fierbinți, in care, ne bucuram urmărind dansul norilor ce își schimbau "vesmântul", in culori diferite, când noi, începeam sa strigam, adunandu-ne tot mai multi:"Ad-o Doamne, multa si

curata!". Strigate de bucurie răsunau din piepturile noastre, când ropotul stropilor mari de ploaie de vara, răscolea colbul de pe stradă. 

Ce frumoase sunt amintirile cu prietenii. Uneori, in coltul ochilor, de emoții, se formează cate o lacrima, asemeni perlelor in scoici. 

Amintirile astea plăcute, mi-au sugerat titlul temei de azi. Știm cu toții ca atunci când vrem sa pornim o treaba mai serioasa, avem nevoie de un sprijin moral, dar si cu pariciparea sufleteasca si fizica. La cine sa apelezi, către cine sa ne întoarcem, daca nu către oamenii de încredere, către prieteni. Mereu se spune ca "singurătatea" e grea. Daca o luam așa simplu, fara profunzimea gândirii, sa zicem ca se poate, dar când îmi aduc aminte ca "Prietenii sunt ca îngerii, pe care desi nu ii vezi, știi sigur ca exista". Atunci, ii căutăm cu gândul, cu sufletul si prezenta lor se face simțită. Sa ne bucuram de viață, de prietenie, pentru ca ea exista si vine in ajutorul nostru, atunci când  credem mai puțin si avem nevoia mai multa. 

Un proverb tibetan, ne arata frumosul si uratul, binele si răul, in câteva vorbe. Noi romanii, spunem ca "orice rău, spre bine". Așa este, poate o greșeală neintenționată, din neatenți sau superficialitate, poate genera un lucru bun. Speranța, se spune ca moare ultima, dar eu sunt convins ca nu moare niciodată, pentru ca in noi, încolțește un mugur de speranță, totdeauna, mai ales când ai prieteni. Vorbeam ceva mai înainte, despre un proverb tibetan, care suna cam așa :

"Când vrei să pârjoleşti o pădure, ajutorul vântului este în mod firesc necesar ".  

Daca pârjolirea unei păduri e un păcat, sa ne gândim ca tot vântul, este lângă noi, prietenește, când folosim un velier, sau o moara vânt, un generator de curent, o parapanta. Cata bucurie ne poate aduce o gândire sănătoasă?

Pentru ca orice sfârșit trebuie sa fie acceptat, sa ii vedem partea frumoasa, sa o înțelegem si sa o apreciem. Nu vreau sa filozofam in scris, ca e mai bine sa o facem când ne întâlnim, când ne îmbrățișam si mângâiem sufletele. 

Am încercat si sper ca am reușit sa reactivez ideea ca un sprijin este necesar oricând, motiv pentru care nu trebuie sa il ignoram.

Va îmbrățișez cu toată dragostea, prețuirea, dăruirea sufleteasca si nu uitați, ma găsiți oricand, daca vreți sa ma căutați. 

Va doresc tuturor ca Pacea, Lumina, Liniștea sufletului, iubirea necondiționată sa va fie prieteni de drum, nelipsiți, asemeni umbrei.

Rămân lângă Voi, totdeauna, același vechi prieten, Petre.

 Înălţarea Domnului. Ce semnifică leușteanul pus în casă, în această zi

Joi, 25 mai este sărbătorită Înălțarea Domnului. Biserica Ortodoxă prăznuieşte Înălţarea Domnului la 40 de zile după Înviere, în Joia din cea de-a patra săptămâna după Paşti.

În această zi, Mântuitorul Iisus Hristos s-a ridicat la ceruri de pe Muntele Măslinilor. La această minune au mai luat parte şi Apostolii şi cei doi îngeri. Aceştia din urmă le-au vorbit apostolilor despre cea de-a două venire a lui Hristos, şi le-au cerut să nu fie copleşiţi de durerea despărţirii de Mântuitor.

Tradiţii la Înălțarea Domnului

Se înroşesc ouă, se pregătesc bucate, întocmai ca la masa de Paşti, iar salutul este „Hristos s-a înălţat! – Adevarat s-a înălţat!”.

În unele zone ale tarii, se leaga frunze de nuc peste brau, pentru ca Mantuitorul le-ar fi purtat in momentul Inaltarii. In alte zone, fetele si feciorii se duc in padure sa culeaga frunze de alun cu care fac vraji de dragoste sau pentru a le folosi ca plante tamaduitoare. Se zice ca Cerurile sunt deschise de la Pasti pana la Inaltare, iar cei care mor in aceasta perioada nu mai trec prin Judecata de Apoi si ajung direct in Rai.

Tot în această zi se fac pomeni si se impart pentru morti, in special branza, ceapa verde, paine calda si rachiu. Casele si mormintele se impodobesc, in unele zone, cu frunze de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leustean.

Femeile nu imprumuta sare si nu dau foc din casa, pentru ca altfel toata casa va vui, iar vacile nu vor mai da lapte pentru smantana.

Potrivit cărţii biblice „Faptele Apostolilor”, Mântuitorul Iisus Hristos, după Înviere, s-a arătat ucenicilor, timp de 40 de zile, după care, în prezenţa lor, s-a înălţat la cer. În acel moment Hristos şi-a profeţit revenirea şi i-a încredinţat pe apostoli că îl va trimite pe Duhul Sfânt.

În popor, Înălțarea Domnului se mai numeşte si Ispas, după numele martorului ascuns, nevăzut al Înălţării. Tradiţia spune că Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a urmărit evenimentul, tăcut şi uimit, şi mai apoi a povestit alor săi cele întâmplate. De Ispas, oamenii îşi pun la brâu frunze de nuc pentru că se crede că şi Iisus ar fi avut când s-a înălţat la ceruri şi se bat cu leuştean ca să fie feriţi de rele şi de boli.

La fel şi vitele sunt bătute cu leuştean, ca să se îngraşe, să fie sănătoase şi ferite de vrăjitorii. De asemenea, la Înălţare, se taie păr din vârful cozilor de la vite şi se îngroapă într-un furnicar, cu urarea: „Să dea Dumnezeu să fie atâţia miei şi viţei câte furnici sunt în acest furnicar!”. Tot în această zi se sfinţesc plantele de leac – leuşteanul, paltinul, alunul.

În anumite zone se ţin Moşii de Ispas, iar casele şi mormintele sunt împodobite cu crengi de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leuştean. Se fac pomeni pentru morţi, împărţindu-se mai ales pâine caldă, brânză, ceapă verde şi rachiu. Sunt marcate vitele şi se taie mieii.

http://ampress.ro/joi-inaltarea-domnului-ce-semnifica-leusteanul-pus-in-casa-in-aceasta-zi/

Oamenii cu puţine talente, care depind de cei mari, pot şi ei să prospere.

Bună dimineața, dragi prieteni,

Un obicei, instalat si format in timp, este cel care ne ajuta ca drumul vieții sa il parcurgem fie mai greu sau mai ușor, in funcție de o multitudine de factori. Aparent toți, ne naștem egali, cu aceleași însușiri, calități si defecte, dar evoluția este diferita. 

De ce spun aceste lucruri, ce elemente de analize ma stimuleaza? Simplu. Nașterea, este un cadou al vieții, care vine fara sa știm si fara sa stabilim ziua sau ora, când totul devine o realitate. Fiecare dintre noi, ne naștem intr-o familie , cu posibilități materiale, intelectuale, mai mari, mai mici, așteptați cu o dorință sufleteasca, împletită din iubire si credință. Știm cu toții ca după naștere, evoluția fiecăruia depinde de mediul in care am nimerit, de felul de înțelegere a viitoarei evoluții, de către cei care ne-au primit in "randul" lor, de simțirile si trăirile noastre. 

Fara intenția de a leza pe cineva, trebuie sa recunoaștem ca "rădăcinile",  obiceiurile, calitățile sau defectele se formează din prima clipa. Delasarea, superficialitatea sau profunzimea trăirilor este hotărâtoare. Viață ne-a dovedit ca in oricare parte a lumii ne nastem, evoluția este diferita pentru fiecare , indiferent de mediul in care am început sa creștem, daca semințele iubirii, ale dăruirii, ale cunoașterii, ale credinței si încrederii in noi, in forța noastră,  au început sa germineze in noi.  Avem atâtea exemple in istorie, când in familii sărace, cu multe greutăți, cu copii care au avut aceleași condiții de viață, o parte dintre ei au luat-o intr-o direcție buna, au muncit si au luptat pentru schimbarea in bine a statutului social , dar se cunoaște ca si in mediile din inalta societate au crescut copii cu diverse probleme care i-au împiedicat sa evolueze, la pretențiile pretinse. 

Nu voi preciza numele celor saraci ce au ajuns mari oameni, dar nici pe cei cu posibilități materiale ce s-au pierdut in timp. 

In principiu așa se întâmpla, cei saraci, cu greutăți, dar cu dorință in suflet pentru a a reusi, folosind "bobul de noroc" primit ca dar, au șansă sa întâlnească o persoana, un grup, o familie care sa ii schimbe viață. 

Minunile exista, dar numai cei care, au o curățenie sufleteasca,  puterea de a dărui o parte de suflet, iubire necondiționată, le vor primi si dezvolta. 

Nu este doar o vorba in vânt ca bunătatea, generează bunătate, iubirea, atrage iubirea, gândurile rele, faptele nedemne transforma un om cu o  serie de calități, intr-un om sortit pierderii totale a identității si nu numai. 

Titlul acestei teme, a venit spre mine așa cum  viața a fost un cadou, întâlnind Oameni cu suflet, care m-au format, m-au schimbat in bine, cu fiecare picătură de iubire, de suflet dăruita necondiționat. Le mulțumesc tuturor, pentru darul primit, de a deveni Om. 

Sper ca niciodată, acolo sus in "lumea celor fara de dor, a nemuririi" sa nu regrete cele dăruite, iar eu prin faptele mele, sa ii dezamăgesc, sa ii uit. 

Fiecare dintre noi suntem o  picătură, o lacrima, de multe ori neplansa de nimeni, dar prin iubirea primita si apoi dăruita mai departe, devenim, sau putem deveni un lac, o mare, un ocean de calități, de bunătate, de iubire, de ziditori de suflete.  Un alt proverb "tibetan", suna atât de frumos, incat nu il putem nesocoti:  "O picătură de apă este puţin lucru, însă unită cu un lac, când va seca ea oare " ? 

Nu trebuie sa uitam niciodata, sa o spunem tuturor ca  viața nu este o poza, un zâmbet, ci un munte de zâmbete, de bunătate, de iubire, pe care o daruim, iar "muntele" creste cu cea primita, ca recompensa a vieții.

Ma opresc la acest nivel, chiar daca nu am scris tot ce se putea scrie, limitandu-ma doar la enumerarea câtorva păreri, lăsând pe fiecare sa preia ceea ce dorește si crede ca i se potrivește.

Va doresc tuturor sa va bucurați de Pace, Lumina, Linistea sufletului, Bunătate, Intelegere, Acceptare, Iubire necondiționată si dorinta de  viață.

Va îmbrățișez pe toți, cu toată dragostea, pretuirea, prietenia si dorul neiertător.

Raman același prieten vechi, dar mereu prezent lângă Voi, Petre.

Un om prost îşi trâmbiţează însuririle. Un om înţelept le tăinuieşte în el însuşi.

Bună dimineata, prieteni dragi,

Fie dimineață, fie seara , fie soare, ploaie, primăvara, vara, toamna, sau iarna, natura este la fel, păstrându-si farmecul indiferent de vreme si vremuri. 

Nu același lucru putem spune despre oameni, despre evoluția in timp, pentru ca tot mai pregnanta este involuția. Stiu, sunt sigur de faptul ca nu voi scăpa "netaxat, necatalogat" ca un "țepos cârcotaș", de o parte adepta superficialității, a negării tuturor valorilor, clădite ca un castel de nisip, cu truda si pricepere. Ajungem la un fel de "lehamite, de bulversare morala, a sufletului" când vedem peste tot, de la ziarul de dimineata, pana in zorii zilei următoare, palavrageli fara logica, ridicări in rang de "diva", unele "desantate", cu "doctoratul" obținut la margine de drum, in boscheti, dezgolindu-se fara rușine, balacarindu-se in emisiunile televizate. 

Haosul creat in mintea tinerilor (e drept ca nu ma refer la toți), in numele libertății, dar de fapt al "libertinajului" , scade sau limitează nivelul de cultura al oamenilor. 

Suntem mereu criticați de "mai marii europeni, americani" ca suntem pe ultimul loc, sau in cazuri mai rare, aproape de "coada societății". 

Emisiunile TV, fara consistenta, fara o tema bine definita, de genul "bârfelor" al sfidării moralității, in cluburi, in baruri unde "nimicurile, beizadele mai marilor îmbogățiți din spuma marii", sparg mii de euro pe șampanii scumpe, fara a se întreba cineva de unde toate aceste venituri". 

Truditorii, oamenii simplii, cinstiți, abia își pot permite sa își întrețină familia, ca "înfumurații" sa spună, printre vorbele rostite "coerent", cu teancuri de diplome universitare, cumpărate de la "talcioc",  "ce vrei ma, amărășteanule", am venit sa ne distram, "sa ne simtem bine"...  

Unde mai este onoarea, unde mai este demnitatea, unde mai este bunul simt, unde mai este frumoasa noastră limba romaneasca, unde ne-am îngropat trecutul ? E cumplit sa vedem cum "niste" oameni care muncesc, sunt sfidați, ignorați tocmai de cei ce se ascund in spatele hârtiilor, a diplomelor, a titlurilor false. 

Promovam "valoroasele" prostituate din Dubai si de aiurea din lume, pe cei care sunt doar consumatori, cei care sfidează munca, respectul, onoarea, demnitatea. 

De ce nu se respecta meritocrația, de ce valorile intelectuale, sufletești sunt ignorate si "ridicam in slăvi" pe cei josnici? 

De ce nu se folosește ca si criteriu de apreciere, rezultatele obținute, nu vorbele purtate de vânt. 

Titlul acestei teme, nu l-am ales întâmplător, ci conștient. Acest proverb tibetan spune: "Un om prost îşi trâmbiţează însuririle. Un om înţelept le tăinuieşte în el însuşi ". 

Avem atâtea exemple de modestie, in jurul nostru, oameni de înaltă cultura, descendenți ai marilor familii nobile, fara a nominaliza pe cineva, din dorință de a nu uita pe nimeni, mari valori din literatura, arta, tehnologie, știință de orice fel si totuși nu acestea le luam ca repere. De ce ? La ce ne folosește asta ?

S-ar putea vorbi mult, foarte mult, dar nu vreau sa devin "obositor", motiv pentru care voi încheia aceasta "dezvoltare" a temei, folosind tot un proverb tibetan: "Un fir de pai pluteşte la suprafaţa apei, dar o piatră preţioasă cade la fund". 

Noi, romanii, avem o înțeleaptă expresie, care confirma cele de mai sus: "Apele învolburate scot la suprafața toate gunoaiele", dar valorile certe raman si ele in timp vor fi descoperite si apreciate. Totul depinde de răbdare, de înțelegere, de cunoaștere. 

Ma "retrag" subtil de la acest subiect, nu înainte de a-mi spune dorințele, pentru noi toți: "Pacea, Lumina generatoare de viață, Liniștea sufletului, Iubirea necondiționată fara sfârșit, sa ne coordoneze in viață". 

Orice început, are si un sfârșit, dar care de fapt înseamnă o trecere la un alt nivel, superior sau nu, funcție de modul de abordare sau înțelegere. 

Îmbrățișări nesfârșite, cu dragoste, prețuire, prietenie, cu sinceritate si un dor mereu activat.

Cu aceeași dăruire sufleteasca, rămân lângă Voi, incalzindu-ma cu amintirile, întâlnirile in timp si comunicarea verbala sau energetica, Petre.

Sfintii Imparati Constantin si Elena

Buna ziua, intr o zi mare de sarbatoare. Pe langa urarile de LA MULTI ANI celor care poarta numele de CONSTANTIN si ELENA, va rog sa cititi cateva randuri despre Sfintii Imparati Constantin si Elena pe care ii praznuim astazi. 

Va doresc o dumunica frumoasa si zile senine, 

Alexandra Hinda

 Sfintii Constantin si Elena, intre sfinti si oameni de Stat

Cat de actual mai este astazi modelul de conducatori propus de Sf. Imparati Constantin si mama sa, Elena? Care ar fi idealul omului de stat astazi? Exista vreo compatibilitate intre calitatea de om de stat si cea de sfant? 21 mai este ziua in care Ortodoxia si Catolicismul cinstesc pe Sfintii Imparati Constantin si Elena. Sunt singurii oameni de stat carora Biserica le-a acordat recunoasterea cea mai inalta intre sfintii venerati, socotindu-i a fi intocmai cu Apostolii. Adica activitatea lor a fost atat de importanta pentru misiunea Bisericii in lume, incat a fost echivalata cu cea a Apostolilor.

Elementul central al acesteia il constituie intelegerea rolului social fundamental pe care crestinismul il poate avea intr-un Stat. Prin urmare, in anul 313, semneaza impreuna cu Licinius, Decretul Imperial de la Milano (Mediolanum) prin care acorda crestinilor toleranta religioasa din partea autoritatilor. In acest fel, crestinismul nu mai era socotit ilegal, ceea ce generase pana la acea data valuri de sange martiric. Dar activitatea lui Constantin nu se va opri aici, ci, dornic de dezvoltare a unui Stat puternic si armonios, va sprijini activ crestinismul, prin implicarea in ridicarea a noi lacasuri de cult si institutii sociale, prin returnarea proprietatilor confiscate crestinilor, prin finantare publica a Bisericii, prin facilitati acordate clerului, el insusi declarand ca se considera slujitor al lui Dumnezeu. Dupa 324, cand devine Imparat al intregului Imperiu Roman, Constantin a dorit un Stat reformat, care sa fie eliberat de coruptia si jocurile politice din vechea Roma.

Asa apare Constantinopolul (noua Roma) si ceea ce, mai tarziu, va deveni Imperiu Bizantin. Se implica si in organizarea Primului Sinod Ecumenic, pentru a restabili pacea spirituala intr-un Imperiu macinat de discutii teologice intre cei ce sustineau dumnezeirea lui Hristos si cei ce nu o sustineau (arieni). De aici si parerea gresita a unora ca Imparatul este cel ce a impus crestinismul. Nu avea cum sa impuna ceea ce deja exista, dar a avut inteligenta de a se folosi de crestinism si impactul sau social pentru a instaura un imperiu infloritor si o civilizatie care va da lumii multe valori. In tot acest timp, a fost sprijinit de mama sa, Imparateasa Elena, ea insasi o sprijinitoare activa a crestinismului. Intr-un final, in anul 337, simtind ca il parasesc puterile, Imparatul se va increstina prin Botez. Ceea ce conteaza pentru noi, cei de astazi, sunt cateva chestiuni legate de statura acestor sfinti care au fost si oameni politici. Apropierea politica de crestinism se poate explica foarte usor prin capacitatea extraordinara a Imparatului de a sesiza ca, fata de alte religii, crestinismul era un important factor al pacii si stabilitatii sociale. Religia iubirii, asa cum mai era cunoscut crestinismul, nu putea fi un element usor de trecut cu vederea pentru un om politic ce-si dorea un Imperiu stabil, armonios si puternic. De aceea, Constantin pune bazele a ceea ce istoria va consemna, mai tarziu, ca simfonia bizantina, adica cooperarea activa intre autoritatile politice si cele spirituale, pentru binele social. Cum ar veni astazi: Parteneriat, dar nu Partizanat politic, in beneficiul credinciosilor.

Desigur, de-a lungul timpului, Bizantul a aratat care sunt beneficiile, dar si limitele acestei „simfonii bizantine”, care nu intotdeauna a functionat pentru scopul propus, ci a mai avut parte si de exagerari si chiar substituiri de rol, atat din partea Statului cat si a Bisericii. Un om politic poate deveni sfant, pentru ca sfintenia este idealul si desavarsirea dragostei, dar un sfant nu poate fi folosit in jocurile politicienilor. Tocmai de aceea, Hristos nu poate fi cap de partid, desi El invita toate partidele la intelegerea unui fapt: diferentele ideologice dintre politicieni ar trebui sa fie doar cai spre atingerea armoniei sociale. Daca lucrurile nu stau asa (iar in Romania nu mai vad dezbateri ideologice in plan politic de muuulta vreme) atunci acea societate este in pericol, conform chiar spuselor Scripturii: „atunci cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni.” (o spune tot un Imparat, David, in Psalmul 11,8) Astazi, modelul bizantin de cooperare dintre Stat si Biserica, regasibil chiar si in legile actuale romanesti, suscita vii preocupari si polemici, intr-o societate din ce in ce mai secularizata.

Dupa Revolutia Franceza, traseul dialogului dintre Stat si Biserica a fost puternic modificat la nivel european cel putin, tinta fiind neutralitatea religioasa a Statului in raport cu toate religiile. Dar pana si acest model are defectele lui, deoarece este imposibil sa nu tii cont de impactul social pe care credintele religioase ale cetatenilor il au asupra comunitatii in ansamblu. Un stat responsabil fata de proprii cetateni nu-si poate permite sa ignore acest fapt, ci este dator sa aibe iubire de smarinean milostiv, cercetand fara discriminare pe toti cetatenii sai si, mai mult indraznesc a spune, indrumandu-i pe calea Binelui (discutia despre Stat activ si pasiv in raport cu cetateanul nu cred ca isi are locul chiar acum). Doar un politician tiran, mercantil sau fariseu isi poate permite sa nu-si iubeasca poporul, sa-l ignore sau, mai rau, sa-l tradeze, fie ignorandu-i valorile, fie impunandu-i cu sila altele.

Prin urmare, incercand sa cantaresc logic datele problemei, cred ca Sf. Imparati Constantin si Elena raman actuali, fie si printr-un singur fapt: crearea unui cadru in care comunitatea sa-si poata exprima liber credintele religioase, atata vreme cat ele nu contravin normelor sociale de convietuire. Scoaterea de sub ilegalitate a crestinismului nu a fost decat fundamentul unui act politic cu implicatii profunde: recunoasterea oficiala a unui cult religios. Ceea ce presupune si certitudinea ca acel cult functioneaza in normele bunei convietuiri sociale, fara a aduce atingere persoanei si demnitatii fiecarui cetatean.

Tocmai de aceea, Statutele oficiale ale cultelor sunt recunoscute astazi prin hotarare de Guvern. Dar chestiunea nu este atat de simpla, in contextul in care multiculturalismul european incepe sa dea semne de „incremenire in proiect”. Adevarata provocare a oamenilor politici de astazi este sa reuseasca sa echilibreze balanta intre drepturi si obligatii, oferind fiecarui cetatean garantia ca acesta isi poate exprima liber valorile si credintele sale, contribuind la armonia sociala (atat de trambitata dar greu de obtinut) nu periclitand-o in vreun fel, prin extremism, fie el si religios. Ori, aceasta nu se poate realiza ignorand liantul esential al societatii: iubirea fata de aproapele. PS dedicat constantenilor. Referindu-ma la Constanta, Sf. Imparati sunt si ocrotitorii spirituali ai Constantei. Ar fi bine de reamintit ca numele orasului vine de la sora Imparatului, Constatia, si a fost acordat stravechiului Tomis tocmai ca o recunoastere a importantei sale in zona, inca din acele timpuri. Chiar daca dupa caderea Bizantului, Constanta a cunoscut si statura de Kustenge, un fapt ramane: Constanta (si Dobrogea intreaga) ramane model european de multiculturalism si buna intelegere si convietuire intre etnii diverse. Poate ca ar fi cazul ca Europa sa nu mai caute in desert solutii pentru degriparea multiculturalismului ci sa mai si invete din ceea ce noi avem de secole. S-o putea? Eu cred ca da.

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

sursa:http://www.crestinortodox.ro/sfintii-constantin-si-elena/sfintii-constantin-elena-intre-sfinti-oameni-stat-145099.html

Aurul poate fi acceptat chiar şi de la un duşman.

Bună dimineața, prieteni dragi,

Mereu fascinat de apariția soarelui, dar si plin de nostalgie atunci când apune, am hotărât ca sa păstrez in sufletul meu razele sale, sa încerc sa le trimit spre Oameni, sub forme diferite.

Mereu avem impresia ca cei ce nu sunt de aceeași părere cu noi, spunandu-ne direct, privindu-ne in ochi, părerea lor, aratandu-ne greșelile făcute, ne sunt dușmani.  

Nu de puține ori se  întâmplă sa realizam ca aceiasi pe care ii consideram dusmani, au fost si sunt oamenii, ce ne-au intins o mana "de aur", devenind apropiații sufletului. E mult, e puțin, o sa realizam in timp. 

Așa cum am mai spus si  altădată, sufletul este cea mai mare  avere a noastră, a Oamenilor, ca efortul de a deveni mai calzi, mai blânzi in atitudini, in vorbire, înlocuind răceala, asprimea cu "dulceața mierii". 

Bineînțeles ca asta nu înseamnă a îmbrățișa fățărnicia, ipocrizia, a ne "refuza spunerea adevărului", oricât de dur ar părea sau chiar ar fi. 

Numai atunci, când realizăm ca adevărul este unic, ca doar el ne poate face mai buni, mai drepti, mai iubitori, atunci vom fi învingători, vom fi mai umani. De multe ori, greșim, fără să realizăm, dar continuam sa ne păstram poziția. 

Un minunat proverb tibetan spune, plin de adevăr ca "Cea mai mare greşeală de evitat este ignoranţa. Pentru a domina acest inamic, ignoranța, este necesară înţelepciunea". E firesc sa avem un fel de rețineri, argumentând ca înțelepciunea este un atribut al unor oameni deosebiți, foarte in vârstă, care au ajuns așa, după ce au trăit o viață plina, de bune, de rele, de frumos si adevăr.

Perfect de acord, dar curiozitatea mea este, daca așa credem si așa este, de ce se ignora totul, experienta, cunoștințele, efortul de a acumula cat mai mult si refuzam sa ascultam, sa preluam din înțelepciunea înaintașilor, plecând capul in fața vârstei, a valorii umane pe care o putem :"sorbi cu nesaț", privindu-ne ochi in ochi. E supărătoare aceasta "molima", ignoranță, care  cuprinde tot mai mult tinerii, si chiar mai mult. 

Vrem, sau poate nu vrem sa realizam cine suntem, ce ne dorim, încotro ne îndreptam, unde vrem sa ajungem ? 

La  vârsta pe care am reusit sa o ating in demnitate si adevăr, pot spune cu durere in suflet, cu inima in "genunchi": PÂCAT!!! MARE PÂCAT!!!   Speranța sufletului meu, este ca intr-o buna zi, soarele la răsărit, v-a suna "deșteptarea". Ce minunat si inaltator moment al vieții ar fi acea dimineața, sfintita de razele aurite ale soarelui, fara care viața ar fi imposibila.

Imi doresc si Va doresc tuturor, sufletele sa va fie scăldate in Pace, Lumina, Liniște si căldură in suflet, Iubire neconditionata, intelepciune si un dor nesfârșit de iubire si frumos. alaturi de voi.

Îmbrățișări cu dragoste, prețuire, sinceritate, prietenie, răscolit de frumoase amintiri alaturi de Voi.

Mereu acelasi, vechi prieten, dar mereu cu Voi, in suflet. Petre.

Nu te lăsa încântat de laudă, nu fi mâhnit de dispreţ, ci cunoaşte-ţi precis propriile virtuţi şi puteri – acestea sunt caracteristicile omului excepţional

Bună dimineața, prieteni dragi,

Viața, indiferent de greutățile, de urcușurile, de coborâșurile, de ploaia de laude, de aprecieri, de bârfe, de disprețul unora sau altora, este una dintre minunile lumii. 

De nenumărate ori, se întâmpla ca in activitatea de zi cu zi, mergând pe strada, in trafic, sa ni se adreseze tot felul de vorbe, unele mieroase, altele adresate cu nervozitate nejustificata, de multe ori ajungandu-se la nivelul atat de neplacut al grotescului.  

Trebuie sa înțelegem din tonalitate, din privirea celui, sau celor din fata noastră, care este scopul, tinta, urmărită.

Fiecare dintre noi, in principiu ne cunoaștem, știm cine suntem, de unde venim, încotro mergem, ne cunoaștem trăirile, dar uneori ne lăsam "hipnotizati", parca de privirile insistente, de lacrimile unor copii, care iti cer diverse... 

De toate acestea ar trebui sa ne ferim, sa ne păstram linia educaționala, a sufletului, a demnității si a încrederii in forța noastră interioara.   Sa încercam si bine este sa reușim, sa observam fiecare atitudine a celor din jur, indiferent ca e vorba de natura, de animale, de oameni. 

Ni s-a întâmplat in situații diverse, sa constatam ca o floare, având lângă, o alta, se  usucă, aparent fara explicații, fiind tratate si îngrijite la fel. 

La fel vedem in regnul animal, cum diverse rase nu se accepta una pe alta, dar si cazuri șocante, când un animal feroce, devine un protector al altuia, pe care in principiu il șicana sau chiar il omora, sfâșiindu-l de multe ori. 

Ne este cunoscut faptul ca un șarpe, poate "hipnotiza" o maimuță si nu numai. Știm de existenta plantelor parazite ce se înfășoară in jurul altor plante, sufocându-le, creând stări alergice chiar oamenilor. 

Sa nu uitam niciodată ca: "Plantele veninoase cresc chiar pe colinele cu plante de leac", fiind necesară o atenție mărită, un studiu amănunțit, pana când avem certitudinea ca totul este bine. 

Sa nu ne lăsam înduplecați ușor de zâmbete, de priviri de o strângere de mana mai mult mângâietoare, la fel cum trebuie sa ne păstram echilibrul fizic, psihic, moral la orice fel de agresiune, de multe ori fara temei, dar care il favorizează pe agresor. Nici "lacrimile de crocodil" si nici "sudalmele", țipetele, amenințările nu trebuie sa ne descumpănească. 

Pastrandu-ne încrederea in noi, in puterea noastră interioara, putem merge cu demnitate mai departe, fara a ne lăsa influențați nici de vorbele frumoase, nici de cele urâte, daca in suflet nu simțim la fel.

In viață trebuie sa nu uitam, sa ne amintim versurile: "ce e rău si ce e bine, tu gândește si socoate...". Doar simțirile pornite din interior, din suflet trebuie sa ne determine mersul înainte. 

Magnetismul inimii este cel care ne ajuta sa atragem si sa convingem pe alții ca meritam atenția si respectul lor. 

Va doresc tuturor sa fiți răsfățații fiecărei zile, sa va bucurați de Pace, Lumina, Liniște sufletească, Iubire necondiționată si fara limite de restricție. 

Va îmbrățișez cu toată dragostea, prețuirea, sinceritatea, prietenia, cu amintiri incantatoare, cu mult dor. 

Același vechi, dar mereu cu sufletul lângă Voi, Petre.

Abandonează un obicei dăunător chiar dacă el îţi vine de la tatăl tău sau de la strămoşii tăi. Adoptă un obicei bun chiar dacă el este practicat printre duşmanii tăi.

Bună dimineața, prieteni dragi,

In fiecare zi, plina de frumusețe, de lumina binefăcătoare a soarelui, sau mai mohorâta, când soarele sta ascuns după norii negri de ploaie, urmărind știrile la TV. este aproape imposibil sa nu fie ceva care sa îmi răscolească sufletul. 

Ma întreb, de nenumărate cum si de ce tineri, băieți si fete implicați in tot felul de scandaluri, de agresiuni? Nu vreau sa fiu părtinitor si sa uit ca nici vârstnicii toți nu sunt corecți, lasandu-se prada alcoolului, substanțelor interzise si nu numai. 

Ca un răspuns la toate acestea, am ales o tema ce mi se pare ca are tangentă cu cele scrise si încerc sa o dezvolt. 

Este supărător cand, inca din frageda pruncie, prin exemplul primit din famili( nu (toate) se formează obiceiuri urate care ulterior vor înmulți numărul rău făcătorilor, alcoolici, consumatori de droguri, prostituție, agresiuni de tot felul, pana la crime, multe dintre ele săvârșite cu multa nonșalanță. Unde vrem sa ajungem ? Părinți plini de vicii, de obiceiuri murdare si periculoase își "adorm" copii folosind alcoolul, ca sa nu ii deranjeze, pentru câțiva lei sau băutură își obliga copii sa se prostitueze... 

Unde este sufletul, unde este bunul simt, unde sunt autoritățile statului, unde suntem noi, Oamenii, ce trecem nepăsători, iar unii fara rușine se implica in toate acestea ?   

Am "lansat" in mintea tuturor celor care sfidează bunul simt, expresia lipsita de consistenta si normalitate, "TOLERANȚĂ". Am uitat ca intelegerea, acceptarea, sunt pe lângă multi alți termeni mai accesibili limbii noastre? Pe vremea când noi ne formam in camine, grădinițe, scoli, mai auzeam in poveștile bătrânilor de "casele de toleranta". 

Toate acestea, ca si multe altele mi-au produs repulsie.

Vrem sa ne " transformam " , sa devenim "ca afara", dar preluând numai viciile?  E atât de greu sa ne păstram onoarea, demnitatea, sufletele curate, ca la randul nostru sa ne educam copiii, nepoții, poate chiar si vecinii, cunostinte, fara posibilități (sau cu obiceiuri urate, dobândite in timp). este incurajata "nemunca", făcând pe "bunii samariteni" prin acordarea venitului minim garantat, tocmai celor care prin numărul lor mare, "dărâma zidurile" localurilor, a speluncilor, fara a-i obliga sa presteze o munca pentru sumele primite. Am uitat ca nu de rusine trebuie sa ne "murdărim" obrazul, ci de respect, de onoare de demnitate. De mult ori îmi vine sa strig (de spus o spun des): "Unde ești tu Țepeș Doamne...?"De multe ori mi se "arunca" in fata expresii diverse, toate având ca drept "tinta", intoleranta mea. 

Nu pot trece nepăsător pe lângă "răul pe care il vad zi de zi", plin de zâmbet, afisand "toleranta" cu multa mândrie. Sa nu uitam ca au mai fost cândva, cu mult timp in urma "Sodoma si Gomora " .  

Intr-un proverb tibetan, am găsit o serie de adevăruri, spuse, scrise si trăite frumos :

"Otrava nu trebuie luată chiar dacă-i oferită din mâna unei mame ". E vremea curățeniei, e vremea schimbării in bine, daca nu dorim sa înaintam in "prapastia fara fund a pierzaniei". 

Ma limitez la atât, la aceste câteva repere, cu dorința ca in fiecare zi, numărul nostru ca indivizi si a faptelor bune, sa crească mereu.

Prieteni dragi, va îmbrățișez cu toată dragostea, va mulțumesc pentru înțelegerea si fermitatea de a lupta împotriva răului. 

Va doresc tuturor sa va bucurați de Pace, Lumina, Liniste, Intelegere si iubire necondiționată.

Raman mereu același vechi prieten al vostru si va păstrez ca pe o comoară in sufletul meu, cu mult drag si dor, Petre.