Prostul
poate pune într-o oră mai multe întrebari decât poate raspunde un întelept în
sapte ani
Bună dimineața, prieteni dragi,
De când eram copil, când
înverzeau lanurile semănate cu grâu in toamnă, "Uica Pătru",
mângâind vârfurile verzi, îmi spunea plin de mândrie, "uite Petre, cum
s-or înfrățit boabele de grâu sub zăpadă, in iarna grea care o trecut". Ne adunam frați, verișori, prieteni si el când
ne vedea așa, strânși la un loc, ne spunea: asa-i de frumos când vă văd veseli
si frumoși, ca graul înfrățit primăvara, apoi ne dădea cate o pară sau măr, ținut
toată iarna in fân.
De cate ori îmi aduc aminte de frumusețea acelor vremuri,
de prietenia ce ne leagă de zeci si zeci de ani, ochii mi se umezesc de
fericire.
Atunci, erau mai multe
răspunsuri la întrebările si nedumeririle noastre, fata de zilele de azi, când
foarte multi pun sute de întrebări, dar dacă ii rogi să lămurească, sa explice macar una din ele,
primești un răspuns "de mare filozof" : "citeste si tu si afli răspunsul".
Văzând undeva scris "Din filozofia prostului",
răscolind in proverbele pline de talc am găsit titlul acestei teme. Tot
minunatele amintiri ale copilariei, ne amintesc de jocurile hazlii, ca "popa prostul", "nu
te supăra frate", "hoții si vardistii"...
Păcat că lipsa prieteniei, s-a accentuat, prostia înflorește la orice
pas, rautatea, ura cresc, ceea ce ma înfioară, cu fiecare clipa ce trece.
De ce
toate astea? Întrebări, întrebări, întrebări... Noroc că dintr-o dată mi-am
amintit un proverb, ce mi-a readus zâmbetul pe buze: "Daca toti prostii
ar purta scufii albe, am părea un cârd de gâste". Frumoasă comparație. Si
ele "pun mereu intrebari"
fără răspuns... Am râs cu poftă, cred ca minute in sir. Sunt multe lucruri, fapte,
obiceiuri care ne spun cine suntem de fapt.
Viața este atât de plina de farmec, de parfum, de momente surpriza, de
iubire. Sunt fascinat de viață, de puterea prieteniei, de fiecare clipă trăita
cu folos. Când mă "împiedic" in monotonie, in obiceiuri fără
logică, fără început si sfârșit, parcă nu mă regăsesc, parcă sunt altul... de
fapt așa se si spune ca "Obiceiul e năpasta oamenilor înţelepţi şi idolul
proştilor". Din experiența acumulată in mai mult de jumătate de secol, am
înțeles că întotdeauna, vorbele, "Cuvintele frumoase încintă
proștii". Este explicabil de ce se
spune că "prostia este singura boală fără leac".
Noi, cei care am înțeles că doar
Pacea, Liniștea, Lumina si Iubirea necondiționată înalță oamenii, sporesc si
consolideaza spiritul, mai facem "pe prostii", ca si alții sa se
simtă bine.
E drept ca poate puneți întrebarea, "De ce?" pentru că suntem in lumea proverbelor, răspund
simplu " Nimeni nu poate face atât
de bine pe prostul ca înţeleptul "."Cine se aseamănă, se
adună".
Mă bucur că suntem prieteni, că
avem atât de multe puncte comune, că ne regăsim, dacă nu reușim față in față
decât rar, sufletele sunt alături totdeauna.
Vă îmbrățișez cu toată dragostea,
prețuirea, prietenia, cu inepuizabilul DOR.
Întotdeauna, regret că trebuie să
fac si "pauze", dar am convingerea că prietenia este veșnică si fără
sfârșit, atunci când sufletele sunt împreună. Același..., Petre.
Articol scris de Petru Hinda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu