"Boii bătrâni fac brazda
dreaptă "
Bună dimineața, prieteni dragi,
Datorită unei grave erori, am
ajuns in inposibilitatea de a scrie câte o tema
pe zi. Tema abordată, in intenția
de a o dezvolta, mi-a sugerat-o tot viața. In foarte multe comunități cei mai
importanți erau cei din "sfatul bătrânilor".
Trebuie sa pornim de la
începuturi. Fiecare dintre noi, suntem rodul iubirii, e drept, atunci când este
acceptata, poarta acest nume, in alte cazuri, se poate numi si altfel, sex,
viol, dar realitatea trebuie găsită in acceptare, in daruire, in asumare, in
bucuria ce a determinat apariția unei noi vieți. De ce am început așa ? Poate
faptul că văzând aceste "conflicte" intre generații,
iscate de modul de gândire, bazat pe experienta vieții a celor ajunși la
maturitate, la vârstă înțelepciunii, a persoanelor vârstnice si dorința de
emancipare a tinerilor care, trebuie sa recunoastem ca au dobândit mult mai
repede cunoștințe, profitând de dezvoltarea tehnologica, a conditiilor de
viață.
Umblând mult, luând contact cu oamenii, vârstnici sau tineri, cu
experienta acumulata in munca de zi cu zi cu omul, sesizez mai ușor ruptura
produsa intre generații. Trecând prin momente grele in viață, învățând de
"la toate" , așa cum spune Kippling, am înțeles ca nimic nu poate
fi construit începând de la vârf, in afara unor desene pe care le făceam, copii
fiind.
In minutele, orele, de meditație, de "retrăire a vieții", nu
am întâlnit alte imagini decât cele firești. Familiile in care vârstnicii si
tinerii, generații intregi, la un loc, trăiau in înțelegere, iubire, acceptare.
Tăria unei familii, a unei vieți împlinite este data de iubirea totala,
împărtășită de la vârstnici la tineri si invers.
Așa cum am mai spus de
nenumărate ori, in viață primim dublu a ceea ce dăruim.
Am văzut in săptămânile
trecute, o țară, o nație, o Romanie împărțită, in "grupuri tinere,
dornice de bani, de titluri" si un alt "grup al gândirii profunde, al
vârstnicilor ce își îneacă plânsul generat de proprii lor copii, nepoți,
strănepoți, ce ii jignesc si ii nesocotesc, umilindu-i".
Ma întreb, de
multe ori, rămânând fara răspuns: cați dintre orgolioșii tineri de azi ar mai
fi fost, dacă nu existau acești "boșorogi, babaci, si multe alte expresii
cumplite folosite, vorbind despre vârstnici?". Răspunsul mi-l dau singur.
Niciunul, sau poate doar cei născuți din "spuma marii".
Degradanta
atitudine, sa uiți lacrimile părinților, bunicilor la fiecare moment greu din
viață ta, pana ai ajuns "mare".
Acum, pentru o "punga de
țechini", multi își "ucid părinții" daca li se cere... Cați
bani, cate eforturi, cate suferințe au trecut vârstnicii, pana când au "ajuns sa stea pe picioarele lor".
Când anii se înmulțesc, bolile la
fel... si veniturile scad, se practica fuga după bani.
Așa cum se spune "Banii nu au miros si sunt chiar ochii dracului". Au "batut fierul cât a fost cald (cat
părinții, bunicii i-au întreținut)".
Intreb din nou: De ce unii cred ca tinerețea este
veșnică si ca nu e valabila expresia : "Bătrânețe-haine grele".
Eu, chiar daca am ajuns la o vârstă a înțelegerii, a acceptărilor, a
înțelepciunii, nu pot uita nici o clipa, cât datorez celor care "m-au făcut
Om mare", care si azi, ma privesc, ma mângâie cu zâmbetul lor din stele,
sau câteodată, ma mustreaza când fac cate-o "nefăcuta", facandu-mi sufletul sa lăcrimeze
de rusine.
Dragilor, prieteni tineri, va rog din suflet, nu uitati ca viata este
cel mai sincer prieten, dar si cel mai mare dusman al nostru, asemeni
oglinzilor din povesti, care ne arata sufletul așa cum este el.
Se spune,
"Bine faci, bine găsești, dar si daca rău faci si mai rău primești". Ceea ce eu recomand, este sa nu uitam ca daca "dragoste nu e ,
nimic nu e" .
Prieteni dragi, indiferent de vârstă, haideți sa schimbam
lumea!
Vine primăvara, sa semănam iubire necondiționată, acceptare, respect,
recunoștința si sa umplem lumea cu Pace, Lumină si dorință ca Soarele sa ne
declare, ca suntem o raza de lumina a sa. Ce titlu mai grozav decât ăsta, am
putea sa ne dorim?
Sper, din tot sufletul, să va fi
bucurat întoarcerea, chiar daca am revenit cu un spirit critic. Eu sunt si
"Țepos", atunci când atitudinea celor din jur, "ucide bunul
simt".
Va cer iertare, daca..., dar așa sunt eu. Îmi place sa dăruiesc, fără a cere nimic in schimb, dar când cineva îmi "oferă o recompensa" , sper să fie la fel ca
si "valoare".
Vă îmbrățișez cu toată dragostea,
prețuirea si prietenia, răscolit permanent de Dor, dorul de Voi, de vremea
" vremurilor noastre".
Rămân mai departe, așa cum ma
stiti, al vostru prieten, care cred ca nu va va dezamăgi, "cel mai tânăr
dintre bătrâni si cel mai bătrân intre tineri", Petre.
Articol scris de Petru Hinda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu