DEPARTAREA NU-I DEPARTE, DACA
SUFLETELE SUNT APROAPE...
Bună dimineața, prieteni dragi,
Bună dimineața, nouă zi a
prieteniei...
Tensiunile create de starea
conflictuală a națiunii, a întregii lumi, nu trebuie să influențeze si să
creeze conflicte in familie, in grupuri de prieteni, in relațiile de suflet,
provocând dezbinari, sufletesti, mentale sau chiar fizice, provocandu-ne
dureri, unele mai mici sau mai mari, altele fatale. De ce vrem sa
adoptam asemenea atitudini, influențați de cei care nu se pot ridica deasupra
altora prin munca si atitudine cinstita? Mereu am spus, o spun si o susțin :
relațiile de sânge, de prietenie clădite pe criterii sănătoase, in principiu, nu
pot fi distruse, dărâmate cu minciuni.
Atunci când fiecare dintre noi, ne
iubim, ne respectam pe noi înșine, nu putem fi influențați de o "boare de
vânt urât mirositor".
Pentru ca vorbim de prietenie, de simțiri si trăiri
sufletești, îmi aduc aminte de un un alt proverb romanesc, ce se refera la
prietenie, pe care o sa il explic, așa cum il vad eu. E vorba de : "Prietenii sunt ca vinul, cu cât este mai vechi este mai bun".
Trăind am
înțeles foarte bine acest aspect. Vinul se învechește si se face mai bun, daca
este păstrat in condiții bune, in curatenie, altfel se transforma in oțet. La fel si cu familia, prietenii, dacă respectul
este reciproc, dacă nu se urmăresc atingerea unor scopuri ascunse, meschine,
relatiile devin mai puternice, mai stabile. Daca, intervin "murdăriile" morale,
totul se distruge, se "transformă in oțet". Credința că orice construcție, realizată pe
baza unui "proiect" sănătos, folosind materiale puternice, ca
Iubirea necondiționată, Pacea, Lumina si Liniștea sufleteasca, folosind ca
liant de fixare adevărul, acceptarea, sinceritatea, nu poate fi dărâmată de
nici un cutremur.
Toate judecățile noastre, toate acțiunile noastre,
consolidează sau slăbesc inima. Trebuie sa înțelegem ca : "Inima nu este faţă de masă pe care să o
întinzi oricui", ea trebuie dăruita familiei, prietenilor, celor care au
sincer nevoie si cer sprijin, ajutor.
Sincer mi-e dor de vremurile in care
oamenii, indiferent de clasa sociala, naționalitate, religie, își zâmbeau de
cate ori se întâlneau, erau alaturi de cei in suferinta , dar si la momentele
de bucurie. Si, inca sper si cred, ca momentele de bucurie, pentru noi toti sunt posibile. Sa tinem in suflet "flacara credintei" ca se poate...
Ma retrag, pana mâine, cu
convingerea că fiecare zi ne aduce lumină si devenim mai buni. Dăruind iubire,
culegem iubire...
Cu dorul nostru romanesc in
suflet, cu mult drag, acelaș prieten, Petre.
Articol de Petru Hinda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu