Dr. Simona Tivadar: „Nu există detox, pentru că nu există
toxine. Nu ştie nimeni formula chimică a acestor toxine
Dr. Simona Tivadar, specialist în diabet şi boli de nutriţie,
a avut amabilitatea de a-mi răspunde la câteva întrebări legate de detox,
pseudoştiinţa care se ocupă cu „curăţarea” organismului, operaţiune care poate
face rău, pentru că oferă doar soluţii iluzorii de sănătate veşnică, tinereţe
fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Înainte de a realiza interviul, am
întrebat cunoştinţe, prieteni şi colegi dacă fac detox şi cu ce. Unii mi-au
spus cu iaurt, fructe şi cartof dulce, alţii cu ceai verde, alţii cu 4 cereale,
iar alţii cu…argila albastră (?!). Curioasă, am întrebat-o pe doamna doctor cum
stă treaba…
Se vorbeşte mult despre detox. De unde a apărut acest „detox”?
Se discută mai ales în perioadele în care se schimbă anotimurile sau după
Sărbători… Ce este acest detox, de fapt?
O prostie, bineînţeles. Este încercarea oamenilor moderni de
a-şi cumpăra paşapoarte spre nemurire fără să-şi impună niciun fel de
restricţii. Cu alte cuvinte, în loc să aibă o alimentaţe normală, civilizată în
fiecare zi, în care să aibă grijă la orele de masă şi la ce mănâncă, preferă să
mănânce pe apucate la covrigăriile şi patiseriile din colţ, la fasfood-ul de pe
stradă, la cateringul mai mult sau mai puţin bun. Şi, din când în când, simt
nevoia să facă un „bine” corpului lor şi sar din măsura de a mânca numai
tâmpenii şi mizerii, într-o extremă despre care ei îşi imaginează că e
benefică. Evident, este o prostie. Aşa cum masa lor e o prostie, aşa şi aceste
măsuri extreme sunt la fel. Mai ales că, după cum ştiţi, reţetele sunt din cele
mai diferite: unii consideră că este „detox”să mănânce ovăz, orz, secară, alţii
iaurt şi fructe, alţii argilă albastră, alţii să bea sucuri de legume. Fiecare
are o altă definiţie a detoxului şi, bineînţeles, ca orice pseudoştiinţă care
lucrează cu certitudini şi convingeri, acest pretins procedeu de curăţare a
organismului s-a răspândit, fiind susţinut şi propagat de pseudonutriţionişti sau
de oameni fără pregătire medicală care au găsit astfel un instrument foarte bun
de a câştiga bani.
Este o industrie!
Da, este. Şi nu e de mirare, fiindcă toată lumea este
fascinată de nemurire şi de viaţă fără de moarte şi de sănătate veşnică. În
primul rând să spunem că nu există detox, pentru că nu există toxine.
Nu există toxine? Dar ceea ce elimină celula ce este?
Tocmai ce s-a luat un Premiu Nobel pentru medicină la
sfârşitul lui 2016 pentru un studiu care demonstrează că celula „se curăţă”,
dacă vreţi să spunem aşa, de către ea însăşi! Nu există o formulă chimică a
acestor toxine, că nu le denumeşte nimeni specific, fiind numite toxine, aşa,
generic şi misterios. Nu se cunoaşte toxina x sau toxina y…
Poate că e de ajuns „toxine”…
Dar nu au o formulă chimică? Că toate pe lumea asta au o
formulă chimică: apa, corpul uman, sângele, mâncarea pe care o mâncăm, mărul… E
un chimist, Kennedy, australian, care, sătul de această chemofobie şi de
această impostură legată de substanţele chimice despre care acum se vehiculează
tot felul de aberaţii pe planetă, a făcut inclusiv tricouri, şorţuri de
bucătărie şi alte lucruri drăguţe, imprimate cu formula chimică a oului, a
bananei, a căpşunilor etc. Şi, dacă ne uităm pe internet la formulele chimice
ale domnului Kennedy, o să constatăm cât benzen, cât benzol şi alte substanţe
există în fructele pe care le mâncăm în fiecare zi… Deci, nu există toxine! De
aceea nu există nici detox. Oamenii nu se intoxică, oamenii elimină deşeuri
singuri, fără ajutor. (Noi vorbim aici despre oamenii sănătoşi, desigur, nu
despre cei bolnavi). Deci, omul elimină deşeuri prin piele (transpiraţia), prin
plâmâni (CO2), prin rinichi (urina) şi prin tubul digestiv (fecale). Aceste
sisteme sunt atât de bine perfecţionate, încât din fericire nu le putem
influenţa. Spun din fericire, fiindcă oamenii încearcă şi continuă să facă
altceva decât trebuie, pentru că citesc de pe 10 siteuri aceleaşi lucruri şi
gata, sunt convinşi, în loc să apeleze la cunoştinţele lor de biologie de clasa
a 8-a, nu mai mult…
Şi totuşi, folosim atâtea metode de detox!
Da, eu dau mereu exemplul cu sucurile verzi… Verdele pentru
noi reprezintă culoarea fresh, culoarea pe care am văzut-o când am ieşit din
întunericul peşterilor. Dar asta nu înseamnă că sucurile verzi sunt benefice,
există o limită în cât aducem natura în noi. Cei care spun că se detoxifică şi
îşi oxigenează organismul, spun o prostie. Clorofila din plantele verzi produce
oxigen doar la lumină. În tubul nostru digestiv e întuneric şi nu se oxigenează
nimic. Şi e foarte bine că nu o face, că atâta ne-ar trebui: oxigen în
intestinele noastre! Că acolo este şi gaz metan şi atunci am exploda! Sigur,
deci, că nu se produce oxigen, că metanul, vezi manualul de chimie de clasa a
opta, explodează în prezenţa oxigenului liber. Toate aceste sucuri verzi nu
înseamnă nimic. Şi e o mare tâmpenie să îţi imaginezi că dacă nu mănânci o salată
în fiecare zi îţi vei rezolva carenţele din ultimul timp în felul acesta…
Organismul nostru nu este o maşină! Nu îl poţi duce la service să-i schimbi
piesele şi 6 luni ai garanţia că nu se mai întâmpă nimic. Ai mâncat primul
cartof prăjit într-un ulei mizerabil sau ai înghiţit prima merdenea, te-ai
„intoxicat” la loc, dacă vreţi neapărat termenul acesta. „Detoxul” (care nu
există) se face mâncând corect în fiecare zi, ajutând în felul acesta ca
mecanismele naturale ale organismului nostru să funcţioneze perfect. În rest,
totul e o prostie.
Şi atunci ce li se întâmplă celor care beau apă cu lămâie
dimineaţa, de exemplu?
Poa’ să bea şi apă cu cremă de ghete! Ce să li se întâmple?
Îşi iau o doză mare de vitamina C dacă pun lămâie mai multă. Necesarul nostru
de vitamina C într-o zi este sub 200 de mg. Acesta este acoperit de un fruct
zilnic, de pătrunjelul care se aruncă în farfuria de supă pe care ar trebui să
o mâncăm la prânz, din legumele din ciorbă…etc., etc. Tot ce este exces va
trebui să elimine cineva, şi anume rinichiul! Nu există un depozit în care
organismul depozitează vitamina C! Ea nu se depozitează, este eliminată! Toate
elementele în organismul nostru trebuie să fie ca uleiul maşinii la jojă. Ştiţi
cum e? Eşti la semn, e bine, eşti peste sau sub, nu mai e!
Şi detox cu ceai verde?
Ceaiul verde băut în exces (mai mult de 4 căni pe zi) face ca
în organism să nu se mai asimileze fierul. Dacă după ce mănânci o friptură de
vită bei ceai verde, fierul din carne nu se mai asimilează.
De unde vine atunci conceputul acesta de curăţare? Că e un
cuvânt foarte folosit!
Ştiţi de unde? Dacă te uiţi în toate revistele, pe toate
siteurile, toată lumea încearcă să îţi vândă un produs prin care tu, cel
murdar, urât, gras, vinovat, să devii frumos, slab, curat şi inocent! Este
treaba fiecăruia cât se lasă manipulat de media şi în ce fel! Şi eu îmi dau cu
cremă pe faţă, dar nu am aşteptarea ca ea să-mi şteargă ridurile! Dacă vreau
asta, fac botox. Am aşteptarea ca ea să hidrateze doar ce poate ea să hidrateze
– şi anume stratul superficial al pielii.
Cum vă explicaţi că există atâtea produse de detox?
Cum să nu existe, dacă oamenii nu au scupule şi vor să se
îmbogăţească? Şi iată că, influenţaţi de ceea ce se scrie în media, vin la mine
pacienţi total dezechilibraţi! Şi nu vorbesc despre oameni simpli, culmea, asta
nu are legătură cu studiile, că asta spuneam la început: „detoxul” acesta este
mirajul către o viaţă lungă, o sănătate perfectă şi aşa mai departe! Atinge
cumva inteligenţa emoţională. Nu mai departe de zilele trecute a venit la mine
un coleg doctor, diabetic insulino-dependent care a primit sucuri de detox şi
le-a băut şi glicemia lui a sărit în aer! Avea glicemia 300. I-am dat salată de
varză, am scos sucurile şi gata!
Dar există firme care cu asta se ocupă! Îţi trimit sucurile
acasă sau la birou contra unei sume…
Da, ştiu, am fost invitată să lucrez pentru o astfel de
companie, eu mi-am spus punctul de vedere, le-am zis ok, faceţi detoxul sau ce
vreţi voi să-i faceţi clientului, dar când ajunge la mine eu trebuie să-i spun
ce trebuie să mănânce ca să fie sănătos. Şi atunci nu m-a mai angajat compania.
Eu nu am niciun pacient care să fi venit la mine, fie vegan, fie cu idei despre
detox, şi să nu fi a plecat de la mine din cabinet, fără să înţeleagă ce
trebuie să facă, ce înseamnă alimentaţia corectă şi cum se face ea! Eu nici nu
mai ajung să dau consultaţii, ci ofer lecţii de nutriţie fiecărui pacient!
Dar nutriţioniştii care apar în media spun cu totul alte
lucruri!
Da, dar există „nutriţionişti” care au absolvit ASE, Educaţie
Fizică şi Sport, au cursuri de nutriţie la tot felul de institute de nutriţie
online care nici nu se ştie dacă sunt acreditate… Ştiţi de unde vine tendinţa
aceasta? Din ţările vestice, din Statele Unite… Aici nutriţioniştii nu sunt
doctori, ci au făcut, mulţi, instituţii de nutriţie. Şi la noi există
posibilitatea să studiezi, la Cluj, Târgul Mureş sau Bucureşti, pe lângă
facultatea de Medicină, o secţie de nutriţie de 3 ani cu 2 de masterat, dar
măcar oamenii ăia studiază chimie, biologie, nu sunt doctori, dar studiază
aceste materii şi vor fi nutriţionişti! Altminteri, e celebrul cel care a luat
pentru bunica lui de 92 de ani diplomă de nutriţionist de la nu ştiu care
institut. E foartă multă lume care abuzează, trebuie să fii foarte atent ce
cursuri faci şi dacă institutul acela este acreditat în ţara respectivă. Să fiţi
foarte atenţi când vedeţi cuvinte ca holistic, integrativ… În România există
oameni care au făcut de exemplu Institute of Integrative Nutrition, care nu e
acreditat nici în USA şi la care se plătesc 5000 de dolari, încă 500 pentru
diplomă şi diploma şi pot practica nutriţia…
Da, holistic este cuvântul la modă…
Eu zic că acela care foloseşe holistic nu ştie, nu a citit
definiţia din dicţionar. Holistic înseamnă acel factor integrator imaterial,
imposibil de cunoscut, intangibil care uneşte părţile unui întreg… Deci, despre
ce vorbim?
Înseamnă că nu prea stăm bine în România.
Ba da, pentru că aici există doctori specialişti în diabet şi
boli de nutriţie, specializare care nu prea mai există în lume, cărora ar
trebui să ne adresăm, precum şi aceşti
tineri specialişti de nutriţie care termină acum şcoala acreditată. Sigur,
atenţie, se mai dau diplome şi la şcolile de meserii, unde înveţi să pui unghii
false, să coafezi şi să devii nutriţionist! Deci, atenţie unde şi pe cine
întrebaţi şi ascultaţi!
http://www.life.ro/
sursa:mail
sursa:mail