Un medic nepriceput este tot atât de rău ca un ucigaş

Bună dimineața, prieteni dragi, 

Obiceiurile vieții sunt importante, fiind cele care ne definesc in ansamblu, scoțând in fata, aratandu-ne caracterul, cunoștințele, iar in confruntare cu  timpul, cu vremea si vremurile, un tablou complet a ceea ce suntem. Este momentul adevărului. Acest an, 2017, este un nou început, in numerologie, un an 1, un început al unui nou ciclu de viață de 9 ani, cu bune, cu rele.

Cu toții am observat schimbările pe care le trăim clipă după clipă, atât a vremii, a modului de abordare a vieții de fiecare dintre noi, a adevărurilor, dorite sau nedorite, a realităților.

Este momentul cel mai greu pe care il trăim, in lupta intre minciuna si adevăr, superficialitate si competenta, intre fapte si rezultatele lor.

Mereu sunt răscolit de faptul ca, bunic fiind,  constat zi de zi cum "strădaniile" unora de a arata cum "creste" valoarea cunoștințelor, inca din primii ani de viață.

Pana acum, la  vârsta pe care o am si parcurg ultimii metri pana la 70 de ani, mereu vorbeam de "cei șapte ani de acasă", referindu-ne la "proasta creștere". Este drept, lucru pe care il știm cu toții,  ca mulțimea informațiilor pe care o au copii "aceștia fără copilărie",  pe care le descoperă in fiecare moment de la TV., tf., gadgeturi de ultima generație, inca din primii ani de viață, nu înseamnă altceva decât un dezechilibru al vieții.

Ma întreb, poate in mod greșit, poate nu, daca mai sunt valabile cunoștințele acumulate in miile, poate zecile, sutele de mii de pagini studiate in timp, nu răsfoite, iar acum pot fi asimilate de către un nou născut pana la "ieșirea din maternitate", ca la numai 5 ani sa il aruncam in "malaxorul" vieții, înainte de dezvoltarea completa, corespunzător vârstei. Așa cum o spun mereu, se pare ca graba asta exagerata de a "îndopa" copiii, din ce in ce mai mult, cu cunoștințe noi, fara a tine cont de necesitatea dezvoltării armonioase, nu este benefica.

 E supărător când ne confruntam cu reatitatea, când discuta despre sex, "info", multe si multe altele, pe care nu mai vreau sa le aduc in discuție, cand inca nu au depășit ciclul primar. 

Poate timpul îmi da dreptate, sau ma contrazice peste un număr de ani, când ei, tinerii  de azi, plictisiți, născuți "obosiți" , susținuți doar de "băuturile energizante" sau cele "anesteziante", cu cel puțin doua titluri de "doctori in științe", dar fara a înțelege termenii firești sau chiar sensul unor termeni (e suparator, chiar in domeniul in care și-au dobândit doctoratul), care pun întrebări de genul "cum sa beau lapte de vaca, ce vacile de asta se ocupa ?".

Copiii nu stiu prea multe despre natura, despre realitate, pentru ca scoatem orele de sport din program, introducem, mâine-poimâine ore de "jocuri electronice", de "activități practice" privind sexul, ca materii obligatorii pana in clasele 5-8, apoi "specializati", gata instruiți, își deschid "propriile firme de "video chat" , sfidând pe cei 10-20 de "fraieri" care pierd timpul învățând si reprezentând institutia de învățământ in concursuri internaționale, fiind recompensați cu o diploma pentru locul 1-3 in tara, Europa sau in lume, apoi trec in anonimat, la fel ca si dăscălii truditori. 

Când vom ajunge la acel nivel al conștiinței, sa nu mai salarizam la fel un "anonim venețian", fara rezultate in domeniu, la fel cu cel care obține rezultate după rezultate internaționale, fara sa fi fost "cadorisit" de cineva, cu titlul de

"doctor in stiinte"? Când vom avea puterea si demnitatea sa ajungem la normalitate, sa apreciem munca, cunoașterea, nu doar gradele de rudenie si prietenie a susținătorilor "vinovaților fara vina "...? Când vom avea puterea, ca public sa ne confruntam, așa cum o făceau gladiatorii? Sa promovam competenta, sa nu mai auzim sau sa citim ca "incompetenta" la propulsat pe fiul, fiica, sotia, soțul, amanta sau amantul, in functia "x", iar "noi, muritorii de drept" nu avem voie sa comentam sau sa dovedim...?  

Un minunat proverb chinezesc spune : "Ştiinţa pe care n-o completezi în fiecare zi, scade în fiecare zi ".

Pentru ca zi de zi, in informațiile ce mai ajung "la urechile mele", aflam ca "un... medic, profesor, procuror, judecător, mare "om de afaceri" sau politician, fac legătură cu titlul temei de azi, mai ales ca sunt realități..., aflate sau cunoscute in ultimii 27 de ani : "Un medic nepriceput este tot atât de rău ca un ucigaş". 

Înainte de a încheia această scriere, îmi permit sa ma întreb: de ce trecem nepăsători atunci când constatăm toate aceste nereguli, in loc sa ne revoltam si sa încercam sa schimbam comportamentul  nostru si al celorlalți, pentru a merge spre bine?  

In speranța ca noi, un grup de Oameni conștienți, vom reuși la un moment dat, sa trăim normalitate, sa schimbam atitudini si mentalități fara a folosi modalități de forță, de impunere, va îmbrățișez cu toată dragostea, prețuirea, prietenia si Dorul.

Același vechi prieten, cu mult drag, Petre.