Un medic nepriceput este tot atât de rău ca un ucigaş

Bună dimineața, prieteni dragi, 

Obiceiurile vieții sunt importante, fiind cele care ne definesc in ansamblu, scoțând in fata, aratandu-ne caracterul, cunoștințele, iar in confruntare cu  timpul, cu vremea si vremurile, un tablou complet a ceea ce suntem. Este momentul adevărului. Acest an, 2017, este un nou început, in numerologie, un an 1, un început al unui nou ciclu de viață de 9 ani, cu bune, cu rele.

Cu toții am observat schimbările pe care le trăim clipă după clipă, atât a vremii, a modului de abordare a vieții de fiecare dintre noi, a adevărurilor, dorite sau nedorite, a realităților.

Este momentul cel mai greu pe care il trăim, in lupta intre minciuna si adevăr, superficialitate si competenta, intre fapte si rezultatele lor.

Mereu sunt răscolit de faptul ca, bunic fiind,  constat zi de zi cum "strădaniile" unora de a arata cum "creste" valoarea cunoștințelor, inca din primii ani de viață.

Pana acum, la  vârsta pe care o am si parcurg ultimii metri pana la 70 de ani, mereu vorbeam de "cei șapte ani de acasă", referindu-ne la "proasta creștere". Este drept, lucru pe care il știm cu toții,  ca mulțimea informațiilor pe care o au copii "aceștia fără copilărie",  pe care le descoperă in fiecare moment de la TV., tf., gadgeturi de ultima generație, inca din primii ani de viață, nu înseamnă altceva decât un dezechilibru al vieții.

Ma întreb, poate in mod greșit, poate nu, daca mai sunt valabile cunoștințele acumulate in miile, poate zecile, sutele de mii de pagini studiate in timp, nu răsfoite, iar acum pot fi asimilate de către un nou născut pana la "ieșirea din maternitate", ca la numai 5 ani sa il aruncam in "malaxorul" vieții, înainte de dezvoltarea completa, corespunzător vârstei. Așa cum o spun mereu, se pare ca graba asta exagerata de a "îndopa" copiii, din ce in ce mai mult, cu cunoștințe noi, fara a tine cont de necesitatea dezvoltării armonioase, nu este benefica.

 E supărător când ne confruntam cu reatitatea, când discuta despre sex, "info", multe si multe altele, pe care nu mai vreau sa le aduc in discuție, cand inca nu au depășit ciclul primar. 

Poate timpul îmi da dreptate, sau ma contrazice peste un număr de ani, când ei, tinerii  de azi, plictisiți, născuți "obosiți" , susținuți doar de "băuturile energizante" sau cele "anesteziante", cu cel puțin doua titluri de "doctori in științe", dar fara a înțelege termenii firești sau chiar sensul unor termeni (e suparator, chiar in domeniul in care și-au dobândit doctoratul), care pun întrebări de genul "cum sa beau lapte de vaca, ce vacile de asta se ocupa ?".

Copiii nu stiu prea multe despre natura, despre realitate, pentru ca scoatem orele de sport din program, introducem, mâine-poimâine ore de "jocuri electronice", de "activități practice" privind sexul, ca materii obligatorii pana in clasele 5-8, apoi "specializati", gata instruiți, își deschid "propriile firme de "video chat" , sfidând pe cei 10-20 de "fraieri" care pierd timpul învățând si reprezentând institutia de învățământ in concursuri internaționale, fiind recompensați cu o diploma pentru locul 1-3 in tara, Europa sau in lume, apoi trec in anonimat, la fel ca si dăscălii truditori. 

Când vom ajunge la acel nivel al conștiinței, sa nu mai salarizam la fel un "anonim venețian", fara rezultate in domeniu, la fel cu cel care obține rezultate după rezultate internaționale, fara sa fi fost "cadorisit" de cineva, cu titlul de

"doctor in stiinte"? Când vom avea puterea si demnitatea sa ajungem la normalitate, sa apreciem munca, cunoașterea, nu doar gradele de rudenie si prietenie a susținătorilor "vinovaților fara vina "...? Când vom avea puterea, ca public sa ne confruntam, așa cum o făceau gladiatorii? Sa promovam competenta, sa nu mai auzim sau sa citim ca "incompetenta" la propulsat pe fiul, fiica, sotia, soțul, amanta sau amantul, in functia "x", iar "noi, muritorii de drept" nu avem voie sa comentam sau sa dovedim...?  

Un minunat proverb chinezesc spune : "Ştiinţa pe care n-o completezi în fiecare zi, scade în fiecare zi ".

Pentru ca zi de zi, in informațiile ce mai ajung "la urechile mele", aflam ca "un... medic, profesor, procuror, judecător, mare "om de afaceri" sau politician, fac legătură cu titlul temei de azi, mai ales ca sunt realități..., aflate sau cunoscute in ultimii 27 de ani : "Un medic nepriceput este tot atât de rău ca un ucigaş". 

Înainte de a încheia această scriere, îmi permit sa ma întreb: de ce trecem nepăsători atunci când constatăm toate aceste nereguli, in loc sa ne revoltam si sa încercam sa schimbam comportamentul  nostru si al celorlalți, pentru a merge spre bine?  

In speranța ca noi, un grup de Oameni conștienți, vom reuși la un moment dat, sa trăim normalitate, sa schimbam atitudini si mentalități fara a folosi modalități de forță, de impunere, va îmbrățișez cu toată dragostea, prețuirea, prietenia si Dorul.

Același vechi prieten, cu mult drag, Petre.

NU GRABI VIATA. TRAIESTE-O!

Buna ziua, 

astazi a vnit momentul sa postez poezia lui Rudyard Kipling, pe care sunt sigura ca o cunoasteti. Multi s-au inspirat si au facut melodii facand lumea sa vibreze la cuvintele pline de profunzime... Eu am gasit-o acum cateva zile, cautand ceva intr-un sertaras al amintirilor, din gandurile mele. Am recitit-o, a nu stiu cata oara si ma gandeam, ca alaturi de minunata poezie, ar merge si un scurt articol cu acelasi trimiteri. Si...azi, a venit ceea ce asteptam. 

Va las in compania cuvintelor de mai jos. 

Va multumesc si va doresc zile senine in ganduri  si in suflet,

Alexandra Hinda

“Fă-ți timp…

În trecerea grăbită prin lume către veci,

Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!

Fă-ți timp, să vezi durerea și lacrima arzând

Fă-ți timp, să poți, cu milă, să te alini oricând!

Fă-ți timp, pentru-adevăruri și adâncimi de vis,

Fă-ți timp, pentru prieteni, cu sufletul deschis!

Fă-ți timp, să vezi pădurea, s-asculți lângă izvor,

Fă-ți timp, s-asculți ce spune o floare, un cocor!

Fă-ți timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi,

Fă-ți timp, frumoase amintiri, de unul să invoci!

Fă-ți timp, să stai cu mama, cu tatăl tău – bătrâni….

Fă-ți timp, de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini…

În trecerea grăbită prin lume către veci,

Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!

Fă-ți timp, să guști frumosul din tot ce e curat,

Fă-ți timp, că ești de multe mistere-nconjurat!

Fă-ți timp, cu orice taină sau adevăr să stai,

Fă-ți timp, căci toate-acestea au inimă, au grai!

Fă-ți timp, s-asculți la toate, din toate să înveți,

Fă-ți timp, să dai vieții adevăratul sens!

Fă-ți timp, ACUM!

Să știi: zadarnic ai să plângi,

Comoara risipită a vieții, n-o mai strângi!”

de Rudyard Kipling

NU GRABI VIATA. TRAIESTE-O!

Invata sa nu grabesti lucrurile. Bucura-te de fiecare moment, pretuieste-l, traieste-l, apreciaza-l. Creeaza amintiri fara a alerga dupa visuri inca neimplinite.

Toata lumea este pe fuga mai mereu in aceste timpuri. Indiferent ca te grabesti sa ajungi la birou, la facultate, la intalnire sau te grabesti sa te casatoresti si sa ai o familie... oamenii cred ca asta le salveaza timp in viata. Insa nu este deloc asa. Daca te grabesti, iei timp si nu mai reusesti sa vezi viata asa cum este... asa cum trebuie. Treci repede prin momente care ar trebui sa se desfasoare pe o perioada mai lunga de timp.

O multime de oameni traiesc in graba. Acestia sunt cei care vor sa isi continue viata. Sunt cei care doresc sa avanseze cu viteza luminii intr-o perioada in care chiar sunt fericiti si au succes, crezand ca aceasta graba ii scuteste de obstacole. Nu se bucura de momentele pe care le au si de amintirile pe care le creeaza deoarece sunt atat de prinsi de planurile lor, de ce trebuie sa faca in continuare.

Este periculos pentru ca te lasi dusa de val si tot ce vrei sa faci este sa accelerezi totul, sa mergi de drept inainte. Nu vei observa, insa nu vei mai trai in realitate. Te vei pierde in notiunea timpului; acele momente in care trebuia sa fii fericita te vor gasi ingrijorata. Acele momente in care trebuia sa te bucuri de lucrurile marunte nu vor mai exista... pentru ca vei fi prea concentrata cautand ceva ce deja exista in fata ta.

Mergi intr-un loc in care esti departe de agitatie, de claxoane si de galagia facuta de oameni in orele de varf. Asculta sunetul naturii, al pasarilor care danseaza in copac, al frunzelor care se lasa purtate de adierea vantului. Respira aerul care te mentine in viata. Scapa de griji si concentreaza-te doar asupra sufletului tau. Inspira si expira.... asta inseamna viata. Sa fii capabila sa respiri si sa te relaxezi. Pur si simplu sa traiesti.

Totul necesita timp. Orice se poate intampla intr-o zi, ore, minute si chiar secunde. Totul se schimba odata cu timpul. Tu cresti, inveti, traiesti.

Fii acea persoana care se bucura de viata. Fii acea persoana care este recunoscatoare pentru lucrurile mici. Fii acea persoana care nu traieste cu grija si frica. Fii acea persoana care nu traieste in regret si dezamagire. Fii acea persoana care traieste in acest moment.

Nu grabi nimic. Nici viteza timpului. Nici succesul. Nici durerea. Nici fericirea. Nici regretul. Doar traieste!

https://www.kudika.ro/articol/good-vibes/49567/nu-grabi-viata-traieste-o.html?utm_source=newsletter-noons-20170427&utm_medium=email&utm_content=noons-20170427&utm_campaign=Newsletter-Noons

DACA AR FI SA IMI TRAIESC DIN NOU VIATA

DACA AR FI SA IMI TRAIESC DIN NOU VIATA

Textul de mai jos a fost scris de Erma Bombeck, umorista americana imediat ce a aflat ca trupul ei trebuie sa duca o lupta dura cu cancerul.

"Cineva m-a intrebat intr-o zi daca ar fi sa o iau de la capat, as schimba ceva la viata mea? Raspunsul meu a fost NU, insa apoi m-am gandit putin la asta si m-am razgandit.

Daca ar fi sa imi traiesc din nou viata...

As vorbi mai putin si as asculta mai mult.

In loc sa imi doresc sa treaca cele noua luni de sarcina si sa ma plang de umbra pe care burta mea o face, as fi pretuit fiecare minut si m-as fi bucurat de minunea care crestea in mine.

Nu as insista ca geamurile masinii sa fie ridicate intr-o zi de vara, cu soare doar pentru ca parul meu este spulberat de vant.

As invita prietenii si oamenii dragi la cina chiar daca as avea covorul patat si canapeaua murdara.

As manca popcorn in camera curata si mi-as face mai putine griji cu privire la murdaria pe care o faci cand aprinzi semineul.

Mi-as face timp sa ascult povestile bunicului meu.

As arde lumanarea roz care era sculptata ca un trandafir inainte de a se topi pe raftul bibliotecii.

As sta picior peste picior pe pajiste cu copiii mei fara sa imi mai fac griji de petele de iarba de pe haine.

As plange si as rade mai putin uitandu-ma la televizor... si mai mult traindu-mi viata.

As impartasi mai multe responsabilitati cu sotul meu.

As manca mai putina branza de vaci si mai multa inghetata.

M-as duce in pat sa ma odihnesc cand m-as simti rau in loc sa pretind ca Pamantul s-ar opri in loc fara mine.

Nu as mai cumpara nimic in afara de lucrurile care sunt practice si care, garantat, dureaza o viata.

Nu as mai spune copilului care imi sare la gat si vrea sa ma pupe "Mai tarziu, du-te si spala-te pe maini pentru masa."

As spune de mai multe ori "Te iubesc", "Imi pare rau", "Te ascult" si... mai presus de orice, mi-as da o alta sansa, agatandu-ma si savurand fiecare minut, privindu-l, simtindu-l si traindu-l cu adevarat, epuizandu-l... si nu l-as da inapoi pana cand nu ar mai ramane nimic din el.

sursa:https://www.kudika.ro/articol/good-vibes/49565/daca-ar-fi-sa-imi-traiesc-din-nou-viata.html?utm_source=newsletter-noons-20170427&utm_medium=email&utm_content=noons-20170427&utm_campaign=Newsletter-Noons

Luna Nouă în TAUR, 26 aprilie 2017

Luna Nouă în TAUR, 26 aprilie 2017. RODul fiecăruia depinde de convingerile și viziunea sa

Luna nouă în Taur, din 26 aprilie ora 15:16,  este o invitație la încredere. La revendicarea puterii de a ne crea viața în abundență și belșug, folosindu-ne cu grație de talentele și darurile noastre. Este o invitație la a construi cu mai multă determinare și chiar cu încăpătânare, ceea ce cu adevărat avem nevoie, ne dorim, suntem dispuși să primim în viața asta.

Nu asta face Taurul? Lucrează cu tenacitatea și încăpățânarea de care numai el este capabil, la împlinirea scopurilor sale. El cultivă. Crește. Dezvoltă. Rodește. Fară încetare. Este inepuizabil.

Aceasta este invitația pentru noi, astazi și în următoarele 28 de zile: să mobilizăm din interior acele întenții curate, să descoperim ce ne face să ne simțim bine și împliniți cu adevărat. Apoi să însuflețim tot ceea ce vrem, tot ceea ce suntem și n-am știut. Să dăm viață talentelor noastre și resurselor interioare care, puse la treabă, pot crea abundența și bună-starea pe care le-am așteptat din exterior atâta vreme și n-au venit.

Luna nouă în Taur, în casa a IX-a, cu Ascendent în Fecioară și aflată sub influența a 4 planete retrograde (Mercur, Jupiter, Saturn, Pluto)... e un apel de trezire, un îndemn de a ne vedea pe noi sursa experiențelor noastre, inclusiv a banilor, relațiilor și sănătății noastre.

"Orice crezi, ai dreptate"- spune această Luna nouă în Taur. Dacă tu crezi că nu depinde de tine, nici nu va depinde. Dacă tu crezi că banii sunt insuficienți și nu sunt destui în lume, ai dreptate. Dacă tu crezi că banii trebuie să vină la tine, doar când îi meriți și când muncești din greu, ei bine, ai dreptate.

Planetele retrograde ne ajută să vedem ce convingeri ne sunt dăunătoare, mai ales în ce privește realitatea financiară pe care o (re)creăm, relațiile, partenriatele, proiectele noastre cele mai dragi. Ne ajută să vedem unde am greșit în trecut și ce am putea schimba acum, ce am putea alege diferit.

Ei bine, această Luna nouă, împreună cu planetele retrograde cu care cooperează, ne sprijină să vedem toate aceste zone firave din fundația pe care am încercat să ne construim viața. Și să le intărim.

Cum? De exemplu, iubind ceea ce este viața noastră. Iubindu-ne mai mult pe noi, îngrijindu-ne mai mult de bunăstarea și bucuria noastră. Fiind blânzi cu noi și cu toti oamenii, iertând, fiind generoși și lăsând viața să curgă mai lin. Iubind pământul acesta care ne oferă absolut tot ce avem nevoie și ce visăm să experimentăm. Onorând viața și întreaga Creație așa cum este... perfectă.

Venus este stăpâna acestei Luni Noi. Si se află în Pești. În exaltare, invitându-ne la blândețe, iubire, vindecare a relațiilor. Totuși tristă că e pusă la colț de Saturn, care îi cere socoteală legat de principii încălcate sau de relații în care tindem să tăiem prea ușor din noi.

Luna nouă în Taur este și despre dragoste. Despre a iubi generos. Despre a înțelege ce vrem, pe cine iubim și ce adaugă asta vieții noastre. Sau ne face conștienți despre cum iubim. Și ne arată că, dacă iubirea lipsește în viața noastră, adică o percepem astfel, atunci poate că e cazul să ne iubim mai mult. Si să dăruim mai mult. Să fim mai generoși cu iubirea, să nu o mai cuantificăm. Astfel o creștem, o dezvoltăm...

Este și despre bani, nu atât despre numarul lor, cât despre ce înseamnă ei pentru noi. Ce valoare au, ce valoare la dăm, ce loc ocupă în prioritățile noastre, ce credem despre ei, cât de vitali i-am făcut să fie, cum îi primim, cum îi dăm... cât de ușor sau greu...

Una peste alta, această Lună nouă deschide o Lume interioară bogată și plină de resurse. Este o întoarcere la noi înșine. Un apel de trezire, o posibilitate de vindecare...

Venus ne spune ca putem vindeca și construi sănătos și prosper, acum, prin IUBIRE. Dacă ne iubim și ne dăm o șansă, dacă suntem mai blânzi, generoși, calzi, buni... ne ajutăm propriile creații să crească și relatiile să înflorească. Dacă reușim să privim și banii cu dragoste, ca și cum ei sunt doar energie în final, iar energia asta suntem noi, atunci va fi mult mai ușor să-i lăsăm să curgă în viața noastră și să-i folosim cu ușurință pentru orice avem nevoie și dorim să creăm.

Dacă ne iubim proiectele, ideile, talentele... Dacă ne uităm mai atent la tot ce putem iubi... sporim binecuvântările pentru noi și pentru întreaga lume.

O Lună nouă binecuvântată, inspirată și îmbelșugată, tuturor! Fie primit!

REALITATEA VOASTRĂ VĂ AFECTEAZĂ PE VOI ȘI NUMAI PE VOI

sursa:https://www.youtube.com/watch?v=AMmqxvhNwZU&feature=youtu.be

LECTII DE VIATA DIN PROVERBE CHINEZESTI-8-

Apa nu stă pe munţi, nici răzbunarea într-o inimă mare

Bună dimineața, prieteni dragi,

Vremea s-a răcit, ploile au început sa curgă neincetat, amintindu-ne de "Doamna Iarna", ce ne-a parasit nu de mult, iar acum regreta... 

Șiraguri lungi din picăturile cristaline ale ploii, sa arunca cu mare viteza spre pământ, unduindu-se ca niste dansatori celebri in acordurile suierande ale vântului. 

Privesc pe geam si nu îmi vine sa cred ca abia întors in casa sunt teafăr, trecând in alergarea ușoară de dimineața, printre crengile înverzite smulse din pomi, prin "ninsoarea" parfumata a florilor de mar, ce nu cred ca vor mai lega un fruct... Desi o întâlnire destul de neplăcută, cu frigul si ploaia rece la jumătate de aprilie, sufletul mi-a rămas cald, dornic sa "vorbesc" cu Voi, sa urmez sinuosul si imprevizibilul drum al vietii, care in ciuda tuturor surprizelor pe care ni le crează, rămâne mereu fermecătoare. 

Văzând toate acestea, gândindu-mă, am ales aceasta tema pentru astăzi. De ce? Mi s-a părut potrivita asocierea intre munți si suflet. Pentru mine, sufletul a constituit si constituie, unul dintre subiectele de studiu foarte interesante si importante totodată. Este legătura nevăzută intre trecut, care prin naștere devine prezent si momentul trecerii in eternitate, in viitor si ciclul se poate repeta,in funcție de modul corect sau incorect, in care ne hrănim sufletul. Când ne naștem, suntem doar un suflet încărcat de binele sau răul moștenit de la înaintașii noștri, cu suflet bun sau rău...  Funcție de asta, drumul vieții poate fi mai drept, mai neted sau plin de asperități, obstacole care ne împiedica sau blochează evoluția. Lupta cu noi, pentru înnobilarea sufletului este dificila, dar nu imposibila, atunci cand ne dorim. Un zâmbet, un gând bun, o mana întinsă o îmbrățișare cu sinceritate, dăruite tuturor celor ce au nevoie, sau cu cei ce intram in contact zi de zi, devenind astfel niste Oameni cu inima mare. In aceasta situație așa cum spune titlul temei, "așa cum apa nu sta pe munți, nici răzbunarea nu trebuie sa încolțească in inima noastră". In viață sa nu uitam ca întâlnim si răul, dar sa nu il punem la inima sau "tradus" printr-un proverb chinezesc, suna cam așa: "Nu te mania pe Dumnezeu ca a creat tigrul, multumeste-i ca nu i-a dat aripi...", ca sa poate ajunge mai repede pentru a ne "sfâșia" inima si a ne umbri sufletul.

Sper ca revenirea după Sarbatorile Pascale, ne găsește mai buni, mai dornici de schimbare in bine a comportamentului nostru, a sufletului nostru, a sănătății, a întregii vieți.

Va îmbrățișez cu toată dragostea, prețuirea, sinceritatea si bucuria "întâlnirii" cu Voi.

Același vechi prieten, Petre.

POVESTEA VULTURULUI

Dragi prieteni,

Încerc incet, incet, sa revin in realitate, in activitatea de zi cu zi. Pentru început, voi folosi frumosul "salut" romanesc si creștinesc : "CRISTOS A INVIAT!". 

Azi, in cea de-a treia zi a Sarbatorii Invierii Domnului, vreau sa va spun o poveste. Chiar daca ati mai citit-o, va rog sa o mai faceti o data. E o poveste inspirationalade ce m-a atras, de la prima lecturare. Intre vorbele de duh, moștenite de la înaintașii mei un loc important il are cea care face legătura de spirit, cu povestea de mai jos. Aceasta suna așa :

 "DECAT O VIATA CIOARA, MAI BINE O ZI VULTUR !" Sper sa va facă placere. Nenumărate zile binecuvântate. Acelasi prieten, Petre.

 POVESTEA VULTURULUI...

Este povestea vulturilor care trăiesc pe vârfurile cele mai înalte ale munţilor Anzi, în condiţii deosebit de dure; acolo îşi au locuinţa. Şi cu toate acestea, această rasă, trăieşte cel mai mult. Secretul supravieţuirii lor stă într-o enzimă protectoare emisă la baza fulgilor; astfel corpul vulturului este protejat împotriva calamităţilor, în care îşi duce viaţa.

Deşi condiţiile sale de viaţă sunt dintre cele mai dure, el poate atinge varsta de 70 de ani.

Dar ca sa ajungă la acest punct, vulturul trebuie să ia o decizie grea …

Incepând de la vârsta de 40 de ani, unghiile sale lungi si flexibile nu mai sunt capabile să susţină prada. Ciocul lung şi ascuţit i se înconvoaie, devenind din ce în ce mai impropriu pentru sfâşiatul prăzii. Aripile-i grele şi îmbătrânite de ani şi de grosimea penelor, îi înfranează zborul si îi obosesc muşchii pieptului. Şi, ce este mai grav, enzima protectoare încetează să mai fie emisă, lipsind astfel vulturul de protecţia atât de necesară.

Atunci vulturul are doar două opţiuni:

să moară … sau să treacă printr-un dureros proces de transformare timp de 150  de zile.

In acel moment, pentru vultur, este imperios necesar să găsească o crăpătură pe un pisc înalt, unde să îşi încropescă un adăpost. Acolo el îşi loveşte continu ciocul încovoiat de o stâncă, până când acesta se rupe. După ce îşi rupe ciocul, el aşteaptă să îi crească cel nou, apoi îşi smulge unghiile. Dupa ce noile unghii apar, începe să-şi smulgă penele îmbătrânite, până la ultima. Incet, încet... se îmbracă din nou cu pene tinere, alimentate din belşug la bază cu preţioasa enzimă protectoare. Şi astfel, după cinci luni, vulturul îşi reia faimosul zbor pentru care a fost creat şi pentru care, de fapt, trăieşte … încă 30 de ani.

Povestea vulturului poate fi povestea noastră a fiecăruia în parte …

De multe ori, ca să supraveţuim, trebuie să trecem printr-un proces asemanator. Câteodată trebuie să renunţăm la trecut, simboluri, îndeletniciri sau obiceiuri. Numai eliberându-ne de vechile obiceiuri, de vechile practici, vom putea profita de prezent, privind încrezători spre viitor.

Autor necunoscut

LUMINA SFANTA

Lumina Sfântă

Vânturi albe, vânturi noi se dezleagă, din crucea anotimpurilor, şi se rostogolesc peste obrazul zării.

E primăvară iar şi aripi proaspete leagănă ornicul vremii deasupra speranţelor noastre. Muguri cruzi, muguri calzi înţeapă aerul de April. Cu sufletul hoinărind prin livezile năpădite de flori şi parfumuri de-nceput, n-ai cum să te laşi doborât de melancolii păguboase, resemnare, disperare sau apatie. E primăvară iar şi căutăm din nou drumul speranţei!

De mai bine de două mii de ani, sărbătoarea Învierii se aşteaptă împodobită de mâinile curate ale celor care o văd ca pe o speranţă a renaşterii şi înălţării spre o altă Lumină. Religia, dar, mai ales, creştinismul, este un mod de viaţă – un fel de-a fi în Univers, un fel de-a vedea Natura şi pe aproapele tău; ea dă sens şi profunzime existenţei, oferă nesperate şi înviorătoare răspunsuri. Dintotdeauna, la români, Paştele a semnificat sărbătoarea Învierii, dar a fost şi metafora mirifică a descătuşării de moarte. Sfânta taină a Învierii devine însemnul – cu aură divină-, triumfului unui adevăr de credinţă, de existenţă umană. Paştele rămâne, pentru că a fost şi va fi, sărbătoarea de suflet a românilor ortodocşi, rămâne simbolul sfânt al descătuşării şi al credinţei în mai Bine şi mai Frumos.

Reperele nerătăcitoare ale spiritualităţii creştin-ortodoxe nu se constituie în dovezi evidente ale existenţei lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu stă sub semnul “dovezilor”. Pentru acela care crede în Dumnezeu şi în Sfânta Lumină (de la Ierusalim) este un semn al faptului că Cel de Sus nu stă departe de noi, ci ne veghează şi ne poartă de grijă atâta vreme cât nu ne rupem de Adevăr. “(…) Iar acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea. Dar mai mare decât toate acestea este iubirea”. (1 Corinteni 13,)

În lumea de astăzi, uşor se poate sesiza o greşită “ierarhizare” sufletească. Au fost date uitării iubirea aproapelui, cinstea, sinceritatea, dragostea curată (fără meschinării şi interese ascunse), respectul faţă de părinţi; lumea a uitat cinstirea înaintaşilor şi smerenia în faţa icoanei sfinte.

Sărbătoarea Învierii este încărcată de semnificaţii, dă omului încredere şi speranţă: încă nu suntem singuri şi neocrotiţi în faţa sorţii. Speranţa şi viaţa nu se termină aici, existenţa spiritului este veşnică. Sărbătoarea Învierii are darul de-a sădi şi de-a (re)deştepta în fiecare dintre noi Iubirea, Cinstea, Adevărul, Binele, Iertarea. Nimic din ceea ce are frumos şi înălţător omenescul nu-i este străin credinţei.

Jertfa de sine a Mântuitorului este cea mai înaltă şi mai emoţionantă pildă din câte se pot oferi omului. Exemplaritatea absolută: ispăşind prin Sine, Mântuitorul ispăşeşte pentru om şi în locul omului. Ridicându-se pe cruce, Hristos se ridică în noi, jertfa Lui este preţul credinţei noastre, iar Învierea Lui este leagănul etern al speranţei omeneşti într-o altfel de lume, mai bună şi mai drept aşezată. Respectând legile universale, rămânem în acord cu Natura din care facem parte. Să luăm exemplul ei! Să vedem în explozia de viaţă şi de puritate a Naturii, în bucuria şi frenezia de viaţă pe care Domnul le dăruieşte – în aceste clipe -, tuturor vieţuitoarelor, calea izbăvirii noastre, şansa unică de-a deveni ori redeveni Oameni.

La sărbătoarea Învierii, când Lumina Sfântă biruieşte întunericul, sufletul îşi află din nou nădejdea că dincolo de viaţă este VIAŢĂ.

Să luăm, dară, Lumină!

Sursa:http://webcultura.ro/lumina-sfanta/

HRISTOS A INVIAT!

PASTE FERICIT si HRISTOS A INVIAT!

SARBATORI PASCALE FERICITE!

Viciul este urât şi la cei frumoşi; virtutea este frumoasă şi la cei urâţi

Bună dimineața , dragi prieteni,

Asa cum m-am obișnuit in viață, de când eram copil, seara, înainte de culcare, in timp ce îmi fac bilanțul faptelor de peste zi, privesc cerul, admirând locurile din jur, încărcându-mă cu energie benefica prin rugăciune.

Aseară, atmosfera era deosebita, un cer senin, plin de lumina lunii aflata in creștere, stele  mii clipind prietenos, parfumul minunat al naturii, pregătesc totul pentru Marea Sarbatoare pentru care ne pregătim. 

Stiu, ca după o perioada lunga si grea, pentru curățirea sufletului nostru, pentru  a întâmpina "Învierea DOMNULUI ", in Pace, Liniște, cu sufletul curat, plin de trăire, de respect si mulțumire, pentru sacrificiul făcut pentru iertarea păcatelor noastre.

E drept ca oamenii, lumea in general, ca si vremurile, s-au schimbat.  Vedem din ce in ce mai multi semeni care "terfelesc onoarea umana, a credinței, a sacrificiului, a respectului", ingropandu-se in desfrâu, băutură, călcând in picioare evlavia, smerenia.

Din ce in ce mai multi "oameni", tineri, bătrâni, femei, bărbați, copii își "schimonosesc sufletul si trupul" din dorință de a ieși in evidenta, de a fi mai diferiți decât majoritatea. Multi, foarte multi, cu un chip frumos, dăruit de bunătatea sufletelor celor doi părinți, așa cum se nasc cei mai multi copii, cu chipuri de îngeri, răspândind Lumina si Liniste in jur, crescand cad prada viciilor, intrând in anturaje nesănătoase, transformanu-se din îngeri in brute, in proprii lor dușmani. 

Așa cum știm cu toții, viață este o lupta a contrariilor (lumina si întuneric, ziua si noaptea, binele si răul, frumosul si uratul, etc. Pe care fiecare le vedem, le descoperim in timp) care, pe fiecare dintre noi, funcție de trăiri, de dorințe, de felul in care înțelegem si tratam fiecare clipa, eveniment, relația cu ceilalți, devenim mai buni sau mai rai, mai frumoși sau mai urâți. 

Viciile, "acești paraziti ", ne transforma sufletele in bune, sau rele, cufundate in Lumina sau Întuneric, funcție de ceea ce alegem. 

Dumnezeu a creat părțile bune frumoase, dar daca noi le eliminam prin fapte rele, ieșim din lumina si intram in zona întunericului, care înseamnă lipsa luminii. Așa putem înțelege mai bine transformările noastre, a fiecăruia, funcție de modul de abordare a vieții, cu bune, cu rele. Sa nu uitam ca ceea ce trăim este ceea ce vedem in oglinda fidela, viața. Nu vreau sa lungesc aceasta discuție, pentru a nu ma lasa prada judecatii, chiar in aceasta perioada, atât de plina de trăiri frumoase.

Va îmbrățișez cu toata dragostea, prețuirea, prietenia, cu mulțumirea pe care o am, ca sunteți toți, prieteni ai mei, încărcându-mă de gândurile voastre frumoase. 

Ca totdeauna, va doresc ca  viața sa va bucure numai cu Pace, Lumina, Liniște, Credinta, Iubire si Dor, pe care sa il anulați prin voi înșivă.

Cu regretul ca voi lipsi de lângă voi multe zile, pe perioada Sărbătorilor Pascale, va doresc sa va împliniți visele, dorințele, iar  viața sa fie si mai strălucitoare. Mereu cu voi in suflet, același vechi prieten, Petre.

PS. Daca, timpul va permite si doriți sa doriți sa vedeți ceea ce nu ați citit pe Blog, puteți consulta adresa :  http://hinda-brothers.blogspot.ro/.

SARBATORI PASCALE FERICITE!

LECTII DE VIATA DIN PROVERBE CHINEZESTI-7-

Cel care revine dintr-o călătorie, nu va mai fi niciodată la fel ca atunci când a plecat

Bună dimineața, dragi prieteni,

Am ales aceasta temă, având in vedere momentul, acum când se fac pelerinaje, in locuri sfinte in tara, in afara țării, in biserici, mănăstiri si chiar in propriile suflete. 

Ca in fiecare an, in preajma Sărbătorilor Pascale, călătoriile devin mai dese, mai multe, culegând odată cu florile primăverii mângâieri, din amintirile ce se derulează in mintea, inima si sufletul nostru, legate de  viața, de trăirile alaturi de persoanele care au fost lângă noi, atunci când încolțeau primii muguri ai credinței, a iubirii pentru oameni. 

Mi-aduc aminte de felul in care bunica ne spunea când ne pregăteam sa mergem la biserica: "nu sunt drumuri, locuri mai frumoase, ca cele spre Dumnezeu". Multe din vorbele ei nu le-am înțeles, copil fiind, dar le-am înțeles crescând. 

Eu, așa cum am mai spus, sunt un spirit liber, nimeni nu mi-a îngrădit sufletul, dorințele, având multă încredere in mine. Am cutreierat tara, in lung si in lat, de la șes pana in vârfurile cele mai înalte al frumoșilor noștri munți. Poate, si profesia de ofițer, ostaș iubitor si apărător al tarii, m-a ajutat sa fiu un "calator prin lume, prin sufletele oamenilor adevărați, a tuturor oamenilor". Am văzut si alte locuri, alti oameni, alte tari, am admirat frumusetile, locurile, dar niciunde nu eram in "apele mele". \De fiecare data, la fiecare întoarcere, retrăiam diverse momente petrecute, învățând din fiecare călătorie cate ceva, folositor in viață, pe care ma străduiesc sa nu le uit. 

Așa cum îmi aduc aminte de locurile copilăriei, de oamenii aceia simpli de la țara, de la care am învățat ce inseamna respectul, onoarea, demnitatea si iubirea de neam si tara. Crescând, am înțeles si vorbele bunicii. 

Analizand, cu experienta vieții acumulata in timp, la intrarea in biserica, la nunta, colegii, sefii din armată îmi spuneau că pot fi trecut in rezervă pentru această faptă. Nu m-am înfricoșat, ba chiar mai mult, toți cei din biserică, care știau ca sunt tânăr ofiter, ma îmbrățișau si pe mine si pe sotia mea, imbarbatandu-ma, ca Dumnezeu nu permite așa ceva, ca nu voi pati nimic. 

Așa a fost, așa este, nu s-a întâmplat nimic rău.  Este real, "nu sunt drumuri, locuri mai frumoase, ca cele spre DUMNEZEU".  

Prieteni dragi, avem încredere in forța noastră interioară, in sufletul si credința noastră. Banii, care astăzi, ucid sufletele multora care se lasă cumpărați ușor, fără a tine cont de valoarea "intelepciunii, care este singura moneda care are curs de schimb, pretutindeni ".

INTELEPCIUNEA nu se cumpăra, doar se câștigă de sufletele si mințile curate ale celor ce rămân demni, plini de onoare, de respect si iubire neconditionata, care este singura iubire, cu partea de Dumnezeire pe care o avem toți de la naștere.

Va doresc tuturor sa va bucurați de Pace, Lumina, Liniște in suflet, Iubire, prețuind necondiționarea sufletelor.

Este ziua FLORIILOR (ziua florilor), de aceea, ca un indemn sincer, va îmbrățișez cu toată dragostea, prețuirea, prietenia, sinceritatea si mistuitorul DOR.

Cu plecăciune si respect, pentru toate creațiile lui Dumnezeu, al vostru vechi prieten, care își păstrează sufletul tânăr pentru a rămâne cât mai mult lângă Voi. Petre.

DUMINICA FLORIILOR

Este zi de sarbatoare si pe langa informatiile de mai jos , doresc sa urez celor care isi sarbatoresc ziua numelui, LA MULTI ANI cu bucurie, sanatate si tot ce poate face viata mai frumoasa.

Alexandra Hinda

Cele mai importante tradiții și obiceiuri de Florii

In fiecare an, cu o săptămână înainte de sărbătoarea Paștelui se prăznuiesc Floriile. Această sărbătoare simbolizează intrarea în Ierusalim a Domnului Isus Hristos, car întors din cetatea Efraim se hotărăște să meargă în orașul sfânt.

Primele mențiuni despre această sărbătoare, de fapt, provin din secolul IV. În vechime, Duminica Floriilor se mai numea Duminica aspiranților sau a candidaților la Botez. În această zi catehumenii mergeau la episcop pentru a li se da voie să fie botezați. Acesta din urmă le dădea să învețe Simbolul credinței.

Această zi de Duminică, mai purta numele și de Duminica  Grațierilor, pentru că împărații sau marii demnitari acordau grațieri. După acest obicei străvechi, se aduc în biserică  ramuri de salcie care sunt binecuvântate și împărțite credincioșilor, în amintirea ramurilor de finic și de măslin cu care a fost întâmpinat Isus la intrarea în Ierusalim.

În seara acestei duminici încep frumoasele slujbe ale deniilor, din săptămâna Sfintelor Patimi.

Denumirea populară a acestei sărbători vine de la zeița romană a florilor, Flora, peste care s-a  suprapus intrarea Domnului în Ierusalim. În această zi se sărbătorea renașterea naturii, de aceea se păstrează până în zilele noastre simbolul acestei zile ca fiind salcia.

Ramurile de salcie  sunt simbol al castității și al renașterii anuale a vegetației, un substitut al zeiței Flora, dar și ramurile cu care a fost întâmpinat Isus la Ierusalim.

Superstiții sau obiceiuri populare de Florii

După ce se sfințesc la biserică, ramurile de salcie sau mâțișori, capătă virtuți deosebite: apără gospodăriile și animalele de spiritele malefice, previzionează durata vieții omului, tratează bolile și ajută la fertilitate.

După ce sunt sfințite ramurile de salcie, credincioșii le pun împodobesc icoanele cu ele, ușile, ferestrele, intrarea în grajd sau le pun la fântâni și la streșinile caselor. Tot azi, femeile mai obișnuiesc să pună ramuri de salcie pe straturile proaspăt semănate pentru că ajută pământul să rodească, în hrana animalelor sau să le așeze pe morminte.

În ziua de Florii se împodobesc stupii cu ramurile de salcie, pentru ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină.

În această zi își sărbătoresc onomastica cei cu nume de flori.

În anumite sate dacă bate grindina se aruncă mâțișorii în curte, iar dacă te doare spatele se spune că este bine să te încingi cu ei peste șale.

Ramurile păstrate la icoane se aruncă pe foc vara când vine o furtună, în anumite zone din țară.

În general salcia este binecuvântată și se zice că ferește oamenii de duhurile rele, dar este folosită și în vrăji sau descântece.

Se spune că așa cum va fi în ziua de Florii așa o să fie și în ziua de Paște, iar dacă în ziua de Florii ies broaștele, atunci vara va fi frumoasă.

În Muntenia există superstiția conform căreia, în ziua de Florii nu este bine să ne spălăm pe ap, deoarece există riscul să albim.

În Oltenia, dar și Muntenia fetele se strâng în grupuri și cântă colinda Sălcioara și Lazarea, colind dedicat zeiței vegetației Flora.

Cei care se împărtășesc de Florii au mari șanse ă li se împlinească dorințele atunci când se apropie de preot.

În această zi, femeile coc plăcinte de post pe care le dau de pomană săracilor.

Un alt obicei, spune că fetele nemăritate își vor găsi jumătatea dacă dacă își pun sub pernă o oglinjoară și un pieptene

sursa: https://www.zenivers.ro/cele-mai-importante-traditii-si-obiceiuri-de-florii/

LECTII DE VIATA DIN PROVERBE CHINEZESTI-6-

O noapte petrecută pe munte echivalează cu ani de meditaţii şi rugăciuni

Bună dimineața, prieteni dragi,

Lacrimile ploii reci, in ciuda vremii frumoase de peste zi, îmi crează imaginea zilelor petrecute, perioade lungi in munți, in vacante sau in Liceul Militar din Câmpulung Moldovenesc, cu zeci de ani in urma. 

Ploaia măruntă, mocaneasca, ne răscolește sufletul, dar nu poate anula frumusețea naturii. De cate ori îmi amintesc de acele minunate perioade, cad dintr-o meditație profunda, retrăind clipele frumoase, desi nu erau ușoare. Atunci când faci ceea ce îți place, nimic nu este greu, îmi spunea Tata, îmbărbătându-mă, când vedea că sunt in derivă. 

Privesc cu nesaț munții, munții nostri, plini de frumusețe, de puritate, de energie pozitiva. De câte ori sunt pe munte, mă simt mult mai aproape de DUMNEZEU si atunci fac rugaciuni, înalt cate o ruga pentru toți cei dragi, in care includ si prietenii. Energia benefica, liniștea generata de credință, de încrederea in tine, in victorie este minunata, este mai mult, mult mai mult decât orice gând, orice rugăciune făcută in vacarmul orașelor, unde si cele mai liniștite locuri, se dovedesc insuficiente pentru liniștea totală. 

Ma surprind mereu, atitudinile celor care in virtutea unor oportunități meritate sau nu, au urcat pe funcții mari, uitând sa își păstreze pozitia demna, onoarea si sufletul nealterat. Doar înălțarea spirituală ne ridica mai mult, ajungând in casa îngerilor, așa cum simțim si atunci când trăim in munți, câteva zile, atunci când ne simțim mult mai aproape de Dumnezeu. 

E bine sa nu uitam ca viața are urcușuri si coborâșuri, bucurii si necazuri, zile mai bune si zile mai rele. Toate sunt așa cum le gandim, cum le așezam, cum le meritam. 

Cu cat înaintam in viață, cu atât greutățile cresc. Parca o aud pe bunica spunând, plina de înțelepciune, oftând de multe ori, obosita, dar zâmbind : "ce știți voi, acu' sunteți mici si vorba aia, copii mici-probleme mici, copii mari-probleme mari". Am învățat asta in timp, crescând, intelegand mai multe când aveam deja familia mea. 

Citind mai mult, am găsit un proverb chinezesc, O noapte petrecută pe munte echivalează cu ani de meditaţii şi rugăciuni, care mi-a lămurit toate neliniștile, știind ca niciodată nu trebuie sa renunțam la eforturi, pentru ca atunci când avem 10 pasi de făcut, primii 9 sunt numai jumătate din drum. Viața e asemenea urcatului pe munte. Daca te oprești intr-un moment si un loc nepotrivit, căderea este inevitabilă. 

Va rog, prieteni dragi, sa nu uităm ca viața este cu atât mai frumoasa, cu cat sufletul nostru este mai Liniștit, mai plin de Lumină, de Pace, de Iubirea necondiționată. 

Sa dăruim iubire, să culegem iubire, ca intelegerea, buna conviețuire  sa schimbam lumea, sa schimbam ura, rivalitățile in îmbrățișări, in zâmbete ce înfloresc pe chipurile tuturor. 

Pentru început, vă îmbrățișez pe toți cu toată dragostea, prețuirea, prietenia si nesfârșitul Dor.

Pentru totdeauna,vechiul dar si permanentul vostru prieten, Petre.

LECTII DE VIATA DIN PROVERBE CHINEZESTI-5-

Uşa cea mai bine încuiată este cea pe care o putem lăsa descuiată

Bună dimineața, prieteni dragi,

Viața noastră, este un dar, primit inca de la naștere, pe care, in timp trebuie sa invatam sa o prețuim. E drept, in primii ani de viață, nu realizam ca EA, VIATA, este proprietatea noastră, chiar daca multi dintre noi, nu realizam la timp ca nimeni nu are drept, dar nici un drept, asupra vieții noastre. Așa reușesc sa își păstreze "proprietatea", o avere de necontestat, doar cei ce nu se lăsa amăgiți, subjugați de dorințele întunecate , ascunse cu dibăcie in spatele vorbelor tânguite, a lacrimilor de durere a minciunii. 

Sinceritatea de multe ori doare. Doare când este spusa de cel cu gânduri curate, apoi doare când flăcările minciunii tâlcuite îți ard sufletul curat, încărcat de sinceritate, adevăr, asemenea spicelor de grau uscate, de soarele torid al verilor. 

Durerea minciunilor descoperite, tine o viață. Așa se întâmpla atunci când din respect pentru ceilalți, dar nu si pentru sufletul tau, de teama amenințărilor, de rușinea ce o trăiești, ascunsa de multe ori, ne duce spre regretele ce ne frământa in pragul greutăților, a apropierii liniei de finiș.  

Viața cu farmecul ei, încearcă in timp sa ne întindă mana, încercând sa ne ferească de durere, de pierderi, de neîmpliniri, conducandu-ne pe drumul bun, desi mergem cu ochii inchisi, de teama Luminii Adevarurilor ascunse. 

Trebuie sa înțelegem, ca  SUFLETUL este cea mai importanta ușă din viață noastră, iar atunci când cineva vrea sa ne încuie sufletul, sa ne anestezieze simțurile, sentimentele, blocând lacatul natural, INIMA, aceasta se dereglează producându-ne blocaje, suferințe de multe ori fara rezolvare. 

De multe ori ne supăram, devenind robii mâniei, nesocotind de multe ori ceea ce ne dorim, ce simțim că ne-ar aduce linistea, atât de necesara fiecăruia. O vorba, un proverb atât de înțelept ne spune ca "a stăpâni o clipa de manie, înseamnă a evita un secol de regrete". Sa nu uitam ca, așa cum spune si titlul temei din aceasta zi, : " Uşa cea mai bine încuiată este cea pe care o putem lăsa descuiată". Aveți grija de suflet, acordati si păstrați libertatea, nu încercați sa va ferecați sufletul, încărcându-l cu nemulțumiri, cu infranari sau stopări repetate. Nu asta ne asigura liniștea, ci libertatea însăși. 

Despre viață, despre libertatea gândirii, a trăirilor, putem vorbi foarte mult, dar e mult mai bine sa răsfoim propriile dorințe, sa stabilim propriile hotărâri, pentru a simți binele, cufundat in Lumină si Iubire necondiționată .

Închei, așa cum o fac... de o veșnicie, îmbrățișându-vă cu toată dragostea, prețuirea, prietenia si Dorul, neiertătorul Dor românesc.

Același vechi prieten, dintotdeauna si pentru totdeauna, Petre.