Buna dimineata. Astazi postez una din povestile cu talc, LEGENDA CARULUI MARE, ce mi-au atins inima, facand-o sa vibreze si care mi-a umezit ochii...
Va doresc sa aveti ZILE SENINE si VOIE BUNA...
Va multumesc., Alexandra Hinda
Poveste cu tâlc. Legenda Carului
mare. O pilda pe care o vei tine minte toata viata
Un act de bunatate este, de cele
mai multe ori, propria rasplata.
In tara nu mai plouase de ani
intregi. Era atat de cald si de uscat incat pana si florile se uscasera, iarba
era parjolita si chiar si marii copaci, puternici inainte, erau pe moarte. Apa
secase in rauri si in fantani. Vacile, cainii, caii, pasarile si tot poporul
mureau de sete. Lumea incepea sa se imbolnaveasca.
Intr-un sat uitat de lume exista
o fetita a carei mama era foarte bolnava.
„O sa plec de aici si o sa merg
kilometri intregi, nopti si zile.. pana cand voi gasi niste apa. Stiu ca mama
mea va fi mai bine dupa ce va bea putina apa curata. Trebuie sa fac acest
sacrificiu pentru ea.” – si-a spus ea
Fetita a luat un ulcior cu ea si
a plecat in cautare de apa. Dupa zile intregi de cautare, ea a gasit pe varful
unui munte un mic izvor. Era aproape secat. Apa scazuse mult, insa curgea putin
de sub stanca. Fetita a tinut ulciorul ei cu grija si a prins cateva picaturi.
A asteptat o lunga perioada de timp pana cand ulciorul s-a umplut cu apa. Apoi
a pornit din nou la drum, de data aceasta catre casa, fericita ca isi poate
face mama bine.
Pe drum, fetita a intalnit un
caine mic, bolnav. El abia mai putea merge, gafaia, gura ii era larg deschisa
si gatul uscat.
„Oh, catel sarac ce esti. Iti
este atat de sete. Nu saracesc eu de la cateva picaturi de apa. Iti vor da un
pic si va ramane suficienta apa si pentru mama mea.”
Asa ca fetita a turnat putina apa
in palma ei si a tinut-o pentru catel. El a baut rapid tot si imediat s-a
simtit mult mai bine, incat a inceput sa alerge si sa latre de fericire.
Micuta nu a observat, insa
ulciorul ei murdar s-a transformat intr-un ulcior din argint care s-a umplut
din nou de apa (chiar asa cum fusese inainte).
Fetita s-a gandit la mama ei si
imediat a grabit pasii pentru a ajunge cat mai repede la ea. Ea a ajuns acasa
intr-o seara, aproape pe intuneric. A impins usa casei si s-a grabit catre
patul mamei sale bolnave. Cand a intrat in camera, a dat peste bunicul ei, un
batranel care plecase de acasa doar pentru a avea grija de fiica lui. Extrem de
obosit si de insetat, nici nu mai putea vorbi cu nepoata lui, asa ca a luat-o
si a strans-o tare in brate.
„Da-i niste apa. A muncit din
greu toata ziua si are nevoie de mult mai multa decat mine.”
Fetita a intins ulciorul, iar
batranelul a baut o parte din apa. S-a simtit mult mai puternic, asa ca imediat
a mers la fiica lui pentru a o ajuta sa se ridice. Fetita nu a observat ca, din
nou, ulciorul s-a transformat… insa de data aceasta el era din aur si era plin
de apa, asa cum il luase fetita de pe varful muntelui.
Ea si-a ajutat mama sa bea…
imediat femeia s-a simtit mult mai bine. Cand a terminat, in ulcior mai era
putina apa. Fetita a vrut sa bea si ea, insa atunci ea a auzit o bataie in usa.
Era un strain… palid si acoperit de praf, probabil strabatuse un drum foarte
lung.
„Mi-este foarte sete si simt ca
daca nu beau o gura o sa mor imediat. Imi puteti da si mie putina apa?”
Fetita si-a spus in gand: „El
sigur are mai multa nevoie decat am eu…” si i-a intins ulciorul strainului.
Strainul a zambit, a luat
ulciorul in mana si imediat ce l-a atins l-a transformat intr-un ulcior de
diamant. El l-a intors invers si toata apa a curs pe pamant…. in acel loc s-a
format o fantana uriasa, cu apa rece, proaspata si limpede, suficienta pentru
toti oamenii si toate animalele din acel sat.
Insa, in scurt timp, strainul a
disparut… fetita a privit catre cer, care era fara nori. Dintr-o data ea a
observat ca pe cer aparusera cateva stele care luasera forma ulciorului de
diamant. Acele stele stralucesc si acum si ne amintesc de fetita cu un suflet
incredibil, dispusa sa ajute oamenii din jurul ei. Acele stele formeaza Carul
Mare.
sursa: http://prafdestele.net/legenda-carului-mare-poveste-cu-talc/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu